Matei II - Irod si magii

Matei II – Lectia

Irod si Magii [versetele 1-12]:

Din momentul cand am citit nu m-am grabit sa scriu ce mi-a vorbit Domnul prin acest capitol. Am cugetat foarte mult  si doar dupa cateva zile am indraznit sa scriu, luptandu-ma pentru silinta. Procesul acesta intotdeauna se repeta, nu stiu ce sa scriu... doar am o imagine, viziune pe care o descriu si trebuie sa o dezvolt cu rugaciune si multa cugetare.

                Pentru mine in acest capitol sunt magii si Irod ca personaje principale, desigur Dumnezeu e Acela in toate; in toata Biblia El e prezent si prin El invatam. Primul subiect sunt magii si Irod, alt subiect e cum Dumnezeu instiinteaza inainte de-a se intampla ceva, in asa mod ca sa stii ce sa faci la timpul potrivit.

               

Sa incepem despre Irod si magi:

Irod reprezinta un conducator pe scanul lui de domnie, de comfort, iar magii niste neinsemnati fara nume; nu se stie nici clar de unde sunt.

                Istoria zice despre Irod ca era un tiran, a facut multe lucruri groaznice; era asa de rau incat ce a facut in Betlehem nu a fost inregistrat de istorici fiindca a infaptuit lucruri mai groaznice in timpul cand el era imparat. Asta inseamna ca ce a facut la Betlehem era neinsemnat comparativ cu altele, Betlehem fiind un satuc mic, avand putini copii de parte barbateasca sub 2 ani.

                Irod era posedat de diavolul, primul stapanit de duhul anticristului, Irod era impotriva vointei Lui Dumnezeu, impotriva Lui Isus. Era impotriva faptului ca Isus sa fie Domn,  cautand sa-si pastreze locul, sa domneasca peste oameni.  De pilda, vedem ca satana nu a vrut ca Isus sa devina Domnul nostru, sa nu fim eliberati de pacat, de intuneric, de domnia lui, ci dorea ca el sa ne conduca spre saracia sufletului,  spre iadul cel vesnic de suferinta; asa era si mentalitatea lui Irod despre poporul pe care-l conducea.

                Totusi acum sa privim spre magi:

Ei erau mesageri, care doreau sa slujeasca Lui Dumnezeu. Numele de magi nu inseamna ca erau vrajitori, ci o traducere mai corecta ar fi de oameni intelepti, acei magi reprezinta un nume de intelepti, intelepti de stiinta, teologie, cultura, dar, in general, intelepti; asa ii descrie alte traduceri.

                Acesti mesageri erau neinsemnati din punctul de vedere ca nu au vrut sa fie bagati in seama, sa nu iasa in evidenta, prin faptul ca nu vedem sa zica in fata lui Irod sau altundeva “noi suntem cutare, suntem de acolo sau avem asta”. Se dovedeste clar ca pe acesti magi nu-i interesa cresterea reputatiei lor, ci-i interesa slujirea lor, sa se inchine si sa slujeasca Lui Dumnezeu, Lui Mesia.

 Domnul zice in Maleahi ca de la rasaritul soarelui pana la asfintitul lui ii se aduc jertfe si, astfel, semnifica ca peste tot pamantul se gaseau oameni care-L slujeau pe Dumnezeu. Biblia nu ne relateaza cine, cum si unde, dar magii ar fi aceia despre care vorbeste Dumnezeu. Asa ar fi cu acesti neinsemnati care par sa aiba o relatie cu Domnul Dumnezeu, prin intelepciunea si cunostinta lor despre Domnul Isus, Mesia.

                Acesti slujitori vegheau si asteptau sa vina Hristos, Isus, Domnul. Prin vegherea lor, Dumnezeu i-a instiintat printr-o stea, care se numea a Lui. Se pare ca steaua a aparut cand s-a nascut Isus, nu inaintea nastereii Lui, ci dupa.

                Se pare ca steaua i-a dus pana in Israel, pana la ierusalim. In momentul lor de neveghere pierd steaua care-i calauzea. Dorind sa gaseasca pe Domnul si sa-I slujeasca, au mers in Ierusalim si cautau la oameni. Ei credeau ca “daca Mesia, Imparatul a fost randuit sa se nasca aici, ei trebuie sa stie mai mult decat noi, care suntem de departe”. Prin acest mod au mers sa caute raspunsuri la oameni, pana au ajuns la cel mai mare dintre ei, conducatorul lor.

                Asa si noi suntem ca magii, cautam la oamenii mari care se pricep in “zona” sau mai bine zis cei mai buni din acel domeniu. Dar uitam sa cautam la Cine ne-a dat raspunsuri prima data si intotdeauna; uitam sa privim Sus la El.

                Ironic cum Dumnezeu a randuit ca magii, care cautau raspunsuri, sa ajunga sa dea raspunsuri, dar raspunsuri nepotrivite, la o persoana gresita.

Magii au adus un mesaj, un raspuns prin intrebarea lor. Acest mesaj era: unde este Imparatul iudeilor? In alte cuvinte, unde este Imparatul vostru, ca acesta [Irod] nu e imparatul vostru... vine alt Imparat, Cineva Ales de Dumnezeu. Imaginati-va cum ar fi sa vina intr-o biserica niste slujitori, mesageri, prooroci care nu stiu nimic de situatia din acea biserica; ei vin si aduc mesajul ca altcineva va conduce, Cineva Ales de Dumnezeu si nu de oameni. Cum ar fi?

                Aceasta situatie  a fost cu Irod si magii, doar ca in dimensiuni mai mari; Irod a auzit ca va fi altcineva imparat, s-a tulburat, dar, mai mult, Cuvantul ne zice ca Ierusalimul s-a tulburat impreuna cu el. E si normal sa aiba atat de multa infulenta si manipulare cand un om e adanc inradacinat in atata putere si autoritate.

               

Oriunde conduce un om sunt partide, grupuri si dezbinari. Daca privim cu atentie, va fi foarte clar, fie ca privim la politica, la serviciu, la jocuri si, chiar mai mult, in biserica, mai ales in vremurile de pe urma, oriunde gasim, chiar si in familie. Asa este daca nu conduce Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, Pastorul nostru Cel Bland si Smerit.

Irod era foarte viclean fiindca stia ce inseamna partidele si a profitat de aceasta cunostinta, el avea puterea peste mai marii preotilor si carturarilor norodului. Mai marii preotilor si carturarilor aveau cea mai mare influenta peste noroade, peste popor. Ei invatau, ei dadeau informatii, gura lor era adevarul. E ca o ecuatie de piramida, unul e peste x si x e peste y, si tot asa ecuatia se continua de la cel mare pana la cel mic, asa sunt partidele si influenta celor mai mari si cunoscuti.

Irod a castigat, a manipulat bine partidele. A ales sa controleze pe carturari si preoti, pe cei care invatau; ei aveau cea mai mare influenta in Israel. [s-a dovedit la moartea Lui Isus ca ei au fost cei ce au  influentat in mare parte rastignirea Lui Isus]. Prin ei, Irod a avut foarte multa putere de manipulare.

Irod si-a adunat  resursele  si a zis... “am dreptul pentru aceasta informatie, pentru intelepciunea si puterea mea, ca sunt imparat. Unde trebuie sa Se nasca Hristos, va comand”. In traducere mai corecta Irod zice: a “demandat”, nu a cerut, a poruncit sa i se spuna unde  va urma sa Se nasca Hristos. Raspunsul a fost dat de cei ce studiaza Legea, Torah si i s-a raspuns ca este scris in Cuvant, asa a zis Gura Domnului si asa trebuie sa se implineasca.

Irod, in lenea lui si obisnuinta lui de a se folosi de altii spre folosul lui egoist si malefic, a dat gres.  Cu toate acestea, magii, care nu stiau despre Irod si ce fel de om este el, nu au ajuns sa fie manipulati in asa fel sa ii daruiasca lui Irod victoria impotriva Lui Dumnezeu; erau aproape,  dar, ca de fiecare data, interventia Lui Dumnezeu a fost motivul de biruinta pentru partea cea buna.

Totusi sa analizam ce s-a intamplat:

Irod ii cheama pe magi in ascuns, asta inseamna o intalnire discreta, personala, una in care erau doar el si magii. In acest mod si-a setat, pregatit masa cu otrava lui de manipulare. Irod nu a vrut sa stie altii informatia aceasta, dar nici sa riste ca altii sa vina cu informatii nedorite de el,  Irod, la magi. Era ca sarpele care-si hipnotizeaza prada cu halucinatii[minciuna], o paralizeaza cu prefacerea; normal, orice intrerupere ar strica acest ritual, proces de-a manipula si castiga prada. Si sarpele de Irod incepe sa le zica magilor un adevar printr-o minciuna, le-a dat informatia necesara magilor, despre locul unde e Imparatul.

                Asa face satana, ne zice... acolo trebuie sa ajungi si ne lasa rataciti fara ca sa mai ajungem, ne da ceata intunericului... norul negru sa nu mai vedem Lumina. De exemplu, ne zice: Domnul vrea ca tu sa fii pastor si incepe sa ne umfle cu mandrie, fatarnicie si multe alte pacate, el recunoaste planul Lui Dumnezeu si ce are Dumnezeu de gand cu tine, totusi daca stie ca cineva trebuie sa ajunga in iad, el te conduce in iad si doreste sa te duci acolo. In asa mod lucra si Irod.

                Dupa aceea Irod aduce o mare minciuna, cu siretenia lui, el se preface ca un imparat smerit, care e gata sa-si lase tronul pentru vointa Lui Dumnezeu.  El a zis “sunt de partea voastra, am aceeasi intentie si ea e sa-I slujesc Lui Mesia, sa ma inchin Lui”. Cat de smerit, sfant, drept si bun a parut in versetul opt... cum ar fi gata sa renunte la tronul sau; puteai sa zici ca arata ca un om al Lui Dumnezeu daca Biblia se termina acolo. Insa nu se termina acolo Biblia si Cuvantul ne arata cat de stricat era el.

               

                Se pare ca magii au ascultat si au fost castigati de acest lup bine organizat si aranjat in costum de oaie. Ei au ascultat si au plecat dupa cum a zis Irod.  Se pare ca magii au pierdut si Dumnezeu a ingaduit acest rau. Dar Dumnezeu,  intotdeauna fiind Cel ce da Lumina celor care vor sa-I slujeasca, nu lasa ca dorinta lor sincera sa se piarda, ci le da Lumina, in asa fel ca dorinta, tinta sa se vada. A luminat Calea pe unde sa mearga,  in asa fel incat sa ajunga unde trebuie, sa aiba infaptuire in dorinta lor de slujire. Trebuie sa invatam de la magii care a pretuit Steaua Lui Dumnezeu, Isus, Lumina de la El... s-o pretuim asa de mult, incat sa avem o bucurie de nu mai putem.

                Insa, o lectie mai importanta este sa nu o luam inainte fara Lumina noastra,  sa nu facem pasii inaintea Lui Isus Hristos, ci sa urmarim Lumina cu rabdare si veghere, sa urmarim pasii Lui Isus, care conduc spre Cer; numai asa vom ajunge in Cer. Asta e o siguranta.

                Magii au pierdut o data Steaua, dar prin har s-a aratat inaintea lor din nou[de aceea se explica bucuria cea nespus de mare]. Hai sa invatam de la ei si sa pretuim Lumina, ca sa nu o mai pierdem, sa urmarim Lumina care este Ius Domnul, Cuvantul, Duhul Sfant, Dumnezeu.

               

                Au ajuns la tinta lor, au ajuns la Mesia, Isus Domnul. Cand au ajuns  acolo, s-au inchinat Lui Isus, dar nu oricum, ci cu daruri care reprezinta lucruri adanci. Se zice ca aurul reprezinta loialitatea, tamaia - Dumnezeirea si smirna - suferinta. Cu aceste daruri, cand se inchinau, spuneau: “Tu esti Imparatul tuturor si al nostru, Tu esti Dumnezeu a tot ce este si esti Cel care a venit sa sufere pentru noi, sa iti arati dragostea si sa ne eliberezi.” Zicem noi lucrurile acestea cand ne inchinam?

                Ba mai mult, putem noi la sfarsit sa aducem astfel de daruri? Daruri care sa zica: ``Tu esti Imparatul nostru si doar Tie ti-am slujit, Tu esti Dumnezeul nostru, prin Tine, in Tine si cu Tine pe toate le-am facut, Tu esti Mantuitorul nostru si pentru Tine am trait, dragostea fata de Tine prin suferinta, sacrificiu, jertfire am dovedit, cum ai facut Tu pentru noi, Miel Divin.” Putem noi sa aducem astfel de daruri? Sa stiti ca trebuie, fie in cantitati mai mici sau mai mari, depinde de credinta fiecaruia. [Haideti sa fim ca acei oameni intelepti care au adus astfel de daruri].

               

Ultima parte despre acest subiect si dupa aia trecem la un alt subiect din acest capitol:

As vrea sa stim ce s-a intamplat cu magii si Irod. Magii au ramas neinsemnati, cu Dumnezeu, ei au fost instiintati de Domnul si au mers la casa lor in pace pe un alt drum.

                Iar Irod a invatat ca oricat incerci sa faci ceva ce nu a fost randuit de Dumnezeu, nu se va intampla. Totul depinde de Dumnezeu.

               

                In concluzie vreau sa zic: Magii au ales sa fie neinsemnati, dar cu Dumnezeu si pacea Lui, Lumina Lui. Dar Irod a dorit putere, faima si a ramas in istorie ca un om jalnic; este scris ca a murit groaznic, in dureri cumplite, cu multe boli, dar, mai rau... acum e in iad fara Dumnezeu, in chin vesnic.

                Vrem sa fim in istorie, la putere sau slujitori neinsemnati ai Lui Dumnezeu, in asa fel sa nu fim doar in trecut, ci sa fim pentru un viitor fara de sfarsit? Daca alegem ultima parte... ar fi bine sa mergem pe un alt drum despre care ne-a instiintat si ne instiinteaza Dumnezeu sa ne ferim. Hai sa alegem alt drum, diferit de cel din lume, sa alegem Calea ingusta, Calea Lui Isus.

Domnul sa ne ajute sa mergem pe Calea cea dreapta si sa-L urmarim pe El, sa nu o luam inaintea Lui.

Mate I - Lectia

Matei I – Lectia

Nasterea Lui Isus, perspectiva lui Iosif:

                Caracterul principal in Evanghelia lui Matei despre nasterea Lui Isus este Iosif, desi in alte Evanghelii Maria este rolul principal in evenimentul numit nasterea Lui Isus, Mesia, Hristos, Unsul si Domnul nostru.

               

                Dar Matei, care are cele mai multe citate din Vechiul Testament ca sa dovadeasca ca Isus este Mesia, Hristos, a adus o perspectiva traditionala si inradacinata in cultura evreiasca.  Matei a bagat in seama din prespectiva Cuvantului ca Iosif este capul familiei, care raspunde pentru familie. Matei isi da dovada de un om care arata ca V.T nu se contrazice cu N.T si nici ca Dumnezeu nu se schimba; inca barbatul e capul din familie.

                Zice ca Iosif si Maria erau logoditi si erau asa aproape de a fi soti si sotie in asa fel incat sa se mute impreuna, sa fie un singur trup, o singura familie, o singura casa.

                Asa de adanca era relatia lor, amandoi se cunosteau mai profund decat cum se obisnuiesc sa fie relatiile din vremurile noastre. In aceasta cunoastere trebuia sa se cunoasca parintii, trebuia sa se cunoasca istoria, principiile morale si de credinta si tot feluri de examene care sa fie cat de cat exacte cum ca este o adevarata implinire a unuia cu celalalt, sa fie siguri ca in celalalt e acea jumatate care se potriveste in toate domeniile. Astfel de cercetari se faceau la evrei, astfel de strictete cerea si Dumnezeu in V.T; inca si acum se mai cere o asemenea strictete la astfel de decizii. Acestea aducea o armonie intre parinti si intre ei; cand doua persoane se unesc, nu numai  ei doi se unesc, ci toata viata lor; istoria, viitorul si cei dragi se unesc si se fac un neam; asa e cand doua vieti se unesc.

                Iosif provenea dintr-o familie cu sange albastru, adica dintr-o spita roiala. El si familia lui, care alegea impreuna cu el, care avea o mare parte in decizia lui, aveau preferinte, gusturi si principii mai moderate, stricte si cu un gust care cere intotdeuna mai mult.

                Dovada acestui fapt se arata prin modul lui de gandire care arata discretia, politica sau mai bine zis evitarea propagandei si dramei care sunt in telenovele si in viata multora deseori.

                Cand era sa se mute impreuna, s-a aflat ca Maria e insarcinata de Duhul Sfat; se pare ca totul in relatia lor s-a distrus.

                Iosif s-a aflat in situatia unde singura rezolvare era ca un om neprihanit sa paraseasca pe Maria discret, pe ascuns.

                Daca privim la situatia lui Iosif era foarte complicata. Daca Iosif o lua pe Maria ar fi riscat sa strice reputatia lui si reputatia familiei lui de nobili, care se tragea din cel mai respectat rege, si anume David; el risca sa strice acel nume prin faptul ca s-ar fi casatorit cu o femeie insarcinata.

                Ar aduce conspiratii si una ar fi daca s-au impreunat inainte casatoriei, alta ar fi ca Maria ar fi curvit cu cineva si legat de asta ar insemna ca el s-ar uni cu o curva, ceea ce e mare pacat si aceste lucruri ar distruge viata lui, reputatia lui, viitorul lui, tot.

                Se parea ca singura rezolvare a lui Iosif, ca om neprihanit, era sa o paraseasca pe Maria discret, in ascuns si in asa fel sa se evita o mare drama, sa evite a distruge viata lui si numele lui, familia lui, reputatia lui si familiei lui, ba inca poate o margine de gand se evita pentru a distruge reputatia lui Maria, dar nu se prea vede ca Maria avea nu stiu ce reputatie, fiindca nu ne este zis cine este mama ei, tatal ei; ea este o femeie neinsemnatata care parea credincioasa.

                Iosif a inceput sa se gandeasca cum sa faca acea fuga care sa nu lasa urme. El cugeta, cerceta si calcula cum si ce. Gandurile lui au ajuns sa fie framantari si, ca orice om, in mintea lui erau doua valuri sau mai multe care se clatinau impreuna si se implingeau, era o stare din care nu putea scapa si nu putea sa potoleasca gandurile, valurile care se clatinau in mintea lui, doar o intervenite supranaturala ar potoli si ar aduce pacea.

                Totusi, carnea infestata de pacat si intuneric sau mai bine zis duhul dracului ii zicea tot felul de metode de rezolvare. Unele fiind de razbunare si altele de fuga, acoperire cu o dragoste egoista si cu un scop egoist.

                El, ca orice om limitat, vedea binele in limitele lui pacatoase, neputincioase. Se gandea si zicea in gand: “o cunosc, o iubesc si nu vreau sa o fac de rusine, o s-o las in ascuns, in asa mod sa nu stie nimeni si ea sa aiba pace retransa, nebagata in seama”, dar intentia aceea era falsa, fiindca in ascuns a dorit sa protejeze reputatia lui si cine este el. Daca ar fi dorit sa o protejeze, ar lua-o si ar proteja-o pe ea, ar suferi pentru ea si impreuna cu ea.

                Alt gand care il vana, il tulbura era ca el trebuie sa-si aiba revansa. Fiindca cum putea ea, care a trebuit sa fie viitoarea lui sotie, sa-l tradeze asa dupa ce a crezut-o ca o femeie credincioasa, vrednica de a fi jumatatea lui,o iubea si cum putea ea sa-i faca asa ceva? El, lovit greu si de tot de o dragoste falsa, oarba, geloasa, cerea revansa, care, la randu-i, cere ceva inapoi [dragostea nu cere nimic inapoi ci ii doreste doar binele], cerea ce ii parea bine lui pentru folosul lui si nu al ei; pur si simplu dragoste fireasca. Isi zicea in gand: “o s-o parasc la preoti, la toti... sa invete lectia ei, pentru ca m-a tradat si a dispretuit dragostea mea, voi dovedi dreptatea mea si neprihanirea mea caci asa merita ea si asa cere legea”; dar acest diabolic gand ascundea adevarul si era clar ca iarasi se proteja si incerca sa-si creasca reputatia; el fiindca era neprihanit dorea sa arate neprihanirea lui si sa dovedeasca inocenta lui prin a osandi pe altii; aceste ganduri s-au aratat si tot se arata prin noi si prin oameni... e egoism si orbire totala.

               

                Se parea ca aceste ganduri se luptau unul impotriva altuia, dar adevarul era ca aveau acelasi scop si folos; gandurile acestea lucrau spre rau, la pacat si distrugerea vointei Lui Dumnezeu pentru el si cei alesi de Dumnezeu. Asa este deseori si se pare ca cel rau lucreaza impotriva lui insusi, noi crezand ca unul e rau si altul bine, dar mai tarziu vedem ca amandoua optiuni erau aceleasi si aveau aceeasi tinta. Sarpele, diavolul, care e foarte siret, i-a daruit iluzia aceasta, crezand cu adevarat ca tot ce face el este spre rau.

                A fost nevoie de interventia lui Dumnezeu, El i-a aratat clar, i-a spus adevarul ce i-a dat raspunsuri. Adevarul Lui Dumnezeu l-a facut cu adevarat slobod, nu s-a mai framantat, ci s-a trezit fara griji, fara ceata, s-a trezit cu ochii deschisi cu Lumina de sus, Iosif privea inainte.

                Cum s-a intamplat asa ceva si de ce? Simplu, Cuvantul Lui Dumnezeu e viu si lucrator, care daruieste viata si putere. Cuvantul este cel care ridica, intareste, conduce, indeamna, mantuieste si elibereaza.

                Dumnezeu i-a zis: uite cine esti, ce ai fost randuit sa fii, ce sa faci si ce este asteptat de la tine. Era clar ca prin acestea a realizat de ce e din sementia lui David, de ce a trebuit sa se intample asa si ca tot ce este scris e facut sa se implineasca, ca el are o mare parte si importanta in a implini ce a voit Dumnezeu sa fie de la inceput.

                El trebuia sa fie ca un aparator al Domnului Isus, un prestigiu nespus de mare: a-L creste si a-L proteja pe Isus, Domnul. Desigur acest lucru a fost prin harul Lui Dumnezeu care l-a intarit, l-a instiintat si l-a condus, care a facut aproape totul pentru el... el doar a trebuit sa fie supus si ascultator fata de Dumnezeu.

                El, fara comentarii, multumit si bucuros de ce i-a cerut si a asteptat Dumnezeu de la el, a implinit ce i-a fost cerut, dovada este in capitolul doi.

                Dumnezeu a raspuns mai mult decat ceruse Iosif sau asteptase el, mai frumos, i-a si dat mai mult decat raspunsuri, i-a dat promisiuni nespus de frumoase. Asa ne raspunde si noua, daca ascultam, desigur.

                I-a raspuns ca Maria e mai credincioasa decat isi imagina si o pretuia el, decat astepta el de la ea, prin faptul ca a fost aleasa si gasita vrednica sa fie atinsa de Duhul Sfant si sa poarte pe Domnul Isus Hristos in burta ei, sa fie mama Lui. A vazut ca e un har de la Dumnezeu sa aiba sansa de a avea o astfel de sotie. De aceea zice in ultimul verset: “si-a luat-o la el pe nevasta-sa”, acest lucru imi zice c-a acceptat harul Lui Dumnezeu fara ezitare si cu bucurie, cu multumire si fara cartire, a realizat binecuvantarea de la Dumnezeu.

                E minunat Dumnezeu si sa invatam cum lucreaza El. Iosif a parasit numele lui, familia lui, reputatia lui, a lasat totul pentru a face voia Lui Dumnezeu, pentru promisiunile Domnului si pentru o credincioasa neinsemnata.

                Totusi a avut multe greutati, dar a primit mult mai multe binecuvantari.

Sa vedem ce ne raspunde Cuvantul Lui Dumnezeu ca sa fim liberi, sa vedem ce ne-a dat El, ce ne da El acum, in prezent si ce ne promite. Sa vedem datoria noastra, ce asteapta El si ce voieste El de la noi. Cuvantul e viu si inca ne poate vorbi. Domnul sa ne ajute!