Isus Hristos sau un Fotomodel

Isus Hristos sau un fotomodel?

Aş vrea să ne cercetăm înaintea Lui Dumnezeu, să ne cercetăm, să ne judecăm cu asprime şi fără părtinire faţă de eul nostru. Astfel sunt anumite lucruri  pe care aş vrea să le lămurim, să le realizăm, să ne trezim la Adevărul Lui Dumnezeu, la Cuvântul Lui.

·      Dumnezeu nu e aşa de mic cum ne imaginăm noi.

Oare chiar suntem sinceri cu noi înşine sau cu Dumnezeu? Ne vedem noi aşa de mari şi Îl vedem pe EL aşa de mic? Suntem aşa de mari încât El să vrea de la noi jumătăţi sau în parte? De ce ne gândim că Dragostea Lui e aşa de puţină sau mică, încât El să dorească de la noi puţină atenţie, puţină slujire? Şi de ce credem că El nu vrea să-L slujim cu tot ce suntem şi cu tot ce facem? Cuvântul nu ne învaţă să dăruim Lui Dumnezeu în parte, ci Cuvântul ne învaţă că Domnul ne iubeşte cu o mare gelozie şi doreşte ca totul să fie cu El, prin El şi în El.

            E bine să vedem că Domnul doreşte acest lucru şi e spre binele nostru, adică ca în noi să locuiască Tot ce este Bun şi Desăvârşit, prin noi să locuiască şi să trăiască Isus Hristos [Galateni 2:20, Galateni 5:23].

1 Corinteni 10:31

Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu

Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Rom.14:8)

Matei 5:48

Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava şi puterea in vecii vecilor! Amin. (1Pet.4:11)

Sper să înţelegem că pe Dumnezeu nu Îl înşelăm, ci ne înşelăm pe noi înşine dacă nu ne dăruim în totalitate Lui Dumnezeu, dacă nu încercăm să ajungem la desăvârşirea cerută şi dorită de Tatăl prin Domnul Isus Hristos,dacă nu încercăm să ajungem la acea neprihănire, pefecţiune, desăvârşire care e spre binele nostru.

·         Dacă e curăţire, sfinţire în tine, se va arăta şi în exterior, în viaţa ta şi în tot ce eşti.

E groaznic unde au ajuns creştini în zilele noastre: toţi se numesc creştini şi viaţa lor şi modul cum arată nu dovedesc deloc că ar fi creştini. Se pare că noi creştinii suntem pe primul loc în modă, se pare că noi suntem cei mai buni la gusturile fireşti şi ne facem de ruşine; nu realizăm că în moda zilelor noastre totul e despre sex, sex şi stârnirea poftelor neplăcute înaintea Lui Dumnezeu? Cum să urmăm o modă care are ca motto ; “sex sells”[adică sexul vinde]?… însă ne vindem unii altora în minţile noastre… arătăm carnea, corpul nostru şi ne poftesc cei din jur, cei din biserică… şi aşa rezultă o ecuaţie, o epedemie de păcate. Şi mai zicem că avem pe Domnul Isus în inimă?

            Cred că cea mai mare scuză pe care o utilizăm şi o repetăm pentru a creea comfort credinţei şi firii noastre este: “Dumnezeu nu se uită la lucrurile astea, ci se uită la inimă”. Da e adevărat, dar nu e Adevărul întreg. Dumnezeu pune accent pe inimă şi la inima se uită, dar Domnul Isus ne învaţă că ce ai înăuntru se arată afară; dacă eşti curat cu adevărat înauntrul tău, se va arăta şi afară. Dacă ai pe Domnul Isus în inima ta, e foarte clar că vei arăta asta, fie prin viaţa ta, fie prin îmbrăcămintea ta, fie prin vorbirea ta, fie prin faptele tale, fie prin gândirea ta… cum a fost menţionat: prin Totul va fi slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Matei 23:26

Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată

Matei 5:20

Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Aici vedem modul de gândire a Domnului Isus, Adevărul Lui Dumnezeu şi vedem cât de falşi sunt oamenii… cei care cred că fac voia Lui Dumnezeu şi cred ca cunosc pe Dumnezeu. Dar majoritatea dintre noi rupem din context doar faptul că Domnul Isus i-a mustrat pe farisei din cauză că s-au îmbrăcat într-un fel şi într-altul… şi păstrăm doar faptul că au fost mustraţi pentru că neprihănirea lor era atât de falsă. Însă fariseii puneau atât de mult accent să îşi arate neprihănirea în faţa oamenilor, să fie respectaţi, lăudaţi şi lăuntrul lor era plin mizerie, ură, mândrie şi multe altele.

            Totuşi Domnul Isus ne învaţă că dacă noi punem accent, în rugăciune, pe curăţirea interiorului nostru, asta înseamnă că şi exteriorul va fi bineînteles curat.  De exemplu: dacă eşti o persoană curată şi îţi place să ai curăţenie în casă, la fel va fi şi în curtea ta. Când intră în tine acea sfinţire, dorinţă de desavârşire e şi normal să o arăţi în orice detaliu. Când eşti curat în interior, Duhul Lui Dumnezeu te lămureşte ca să arăţi acea sfinţire în fapte, în vorbire, în îmbrăcăminte, în păr, chiar şi în curăţirea igienică… vei încerca să arăţi aceste lucruri şi să ajungi la aceea desăvârşire, fiindcă Domnul Isus Hristos, dragostea Lui ne va îndemna la acest lucru.

·      Dragostea e nepăsătoare?

Am rămas mai sus la… oare când Dumnezeu pune acea dragoste, când Duhul Lui, când Domnul Isus e in noi… vom fi nepăsători faţă de acea desăvârşire? Nu vom încerca să ajungem la desăvârşire în orice amănunt? Cum oare putem să arătăm pe Dumnezeu aşa de mic…? E ca şi cum aş zice “te iubesc şi aş vrea să te ajut, dar vino altă dată…”; cum zice în Iacov şi Proverbe, dacă iubeşti pe cineva, o dovedeşti prin sacrificiu, fapte… dacă ai credinţă, o dovedeşti prin fapte. Dacă eşti fiul unei persoane, arăţi prin modul în care te-a crescut; dacă tu iubeşti pe Tatăl şi El ţi-e Tată, tu porţi Numele Lui… atunci vei face aşa cum te învaţă şi te-a învăţat El, vei reprezenta pe Dumnezeu Nemărginit, Desăvârşit şi Sfânt în toate.

Matei 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

1 Timotei 2:9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

1 Timotei 2:10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Matei 18:6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării.

Matei 18:7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

Luca 17:1 Isus a zis ucenicilor Săi: "Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

Luca 17:2 Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

Sa nu ne mai judecam, dar, unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire. (Rom.14:13)

Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. (Rom.14:21)

Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. (Rom.14:13)

Noi nu dăm nimanui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. (2Cor.6:3)

Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire. (1Ioan.2:10)

Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină,îintocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare." (Luc.11:36)

            Dragostea Lui Dumnezeu nu ne lasă să fim nepăsători… nu ne lasă să păcătuim în aşa mod de a fi un prilej de păcat, nu putem să fim o ecuaţie, o epedemie care împarte păcatul prin îmbrăcămintea noastră şi prin faptele noastre.. ci trebuie să încercăm să nu fim un prilej de păcătuire pentru nimeni, să fim o Lumină adevărată în toate.

            Trebuie să realizăm că faptele noastre, îmbrăcămintea noastră trebuie să arate ceva diferit faţă de cele din lume, fiindcă lumea are doar patimi şi pofte, lucruri care nu-s plăcute Lui Dumnezeu. E nevoie de o mare trezire pentru că Domnul Isus a zis că este cu neputinţă să nu vină prilejul de păcatuire, dar totuşi vai de cel ce devine prilej de păcătuire, că-i mai bine să se sinucidă. Dacă Domnul Isus a spus aşa ceva, ar trebui să realizăm cât de grav e acest lucru şi ce gândire de sfinţire trebuie să avem noi. Ce folos noi, copii a Lui Dumnezeu, să dăruim pofte, păcate celor din jur când trebuie să dăruim sfinţire, curăţire, dragoste, adevărul şi o credinţă pură care e în Domnul Isus Hristos? Nu ne-am putea numi copii a Lui Dumnezeu dacă majoritatea din timp suntem un prilej de păcat şi stârnim pofte carnale, fireşti şi numai păcate. Nu trebuie să se vadă Duhul Lui Dumnezeu în noi?

            Ar fi mult mai multe de zis... zice tot trupul va fi plin de Lumină, nu zice inima şi vă întreb: dacă Domnul Isus e în inima ta şi inima ta e curata şi trăieşti în păcat (nu să greşeşti sau altceva, ci în mod constant să trăieşti în păcat, în plăceri fireşti…), rămâne inima aceea curată? nu se spurcă? sau chiar era curată? Se zice: “dă-mi fiule inima ta”; de ce inima, de ce nu mintea? Inima e acel “mădular”, de pildă, care iubeşte şi ce-ai pe inima, nu poţi să nu faci. Dacă iubeşti pe cineva aşa de mult… te doare să nu faci ceva pentru acel cineva. La fel e şi o inimă sfântă, curată, unde Isus locuieşte…. Te doare să nu arăţi sfinţire în orice detaliu, în orice faptă, în orice îmbrăcăminte, păr… n-ai cum să te îmbraci extravagant sau în haine care-s “sexy”; aşa ceva n-are nimic de a face cu Domnul Isus şi cu o viaţă de creştin.

·      Isus Hristos sau un fotomodel?

Am ajuns la ultima parte şi cred că-i cea mai importantă. Poate sunt prea strict şi n-am fost înţeles. Totuşi sper să înţelegeţi anumite puncte, anumite gânduri ca un creştin moral. Ar fi mult mai multe versete care să întărească ce zic, ar fi alte detalii, alte puncte… însă e mai de folos să avem aceste puncte importante.

            Nu v-aţi întrebat vreodată de ce ne nu ni se vorbeşte despre cum arăta Domnul Isus sau să ne vorbească cum arăta Pavel? Despre alte persoane Biblice ni se spune cum arătau, dar în N.T nu ni se prea spune şi ar trebui să ne gândim de ce. Cred că Domnul Isus Hristos era acoperit de Slava Lui Dumnezeu, de Duhul Lui Dumnezeu, de atâta putere încât nu le mai păsa oamenilor cum arăta sau ce faţă are sau îmbrăcămintea… Domnul Isus nu avea haine extravagante sau ceva să atragă privirile. El nu era vestit pentru asta, nu era recunoscut pentru aceasta, ci era recunoscut pentru smerenia Lui, dragostea Lui. În Isaia 53 vedem că El a purtat pedepsele noastre, păcatele noastre, bolile noastre... El S-a îmbrăcat cu aceste lucruri, suferinţa era podoaba Lui… suferinţele care ar fi fost pentru noi. La fel zice şi Pavel: “Nimeni nu mă mai poate judeca fiindcă port semnele Domnului Isus Hristos în trupul meu”, iar în alte părţi zice: “port omorârea Lui”, iar în alta zice “Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica”. Ar fi bine să realizăm… dacă noi vom încerca să fim smeriţi, simpli şi vom sluji cu smerenie din dragoste… ne vom îmbrăca cu anumite sacrifici de slujire.

            Totuşi nu numai hainele care sunt necuviincioase dar chiar şi hainele scumpe… ce folos să-mi cumpăr haine extraordinar de scumpe, să le port de câteva ori şi dincolo sunt fraţi, oameni pentru care a murit Isus Hristos ca şi pentru mine şi mor de foame sau sunt în necazuri… iar noi ne cumpărăm cât mai multe haine, în cât mai multe colori. Dumnezeu vrea să fim cap nu coadă, dar nu ne vrea cap pentru noi înşine, ci pentru a ajuta săracii… Mi-a zis odată Domnul: Voi binecuvânta mâinile tale să poţi da şi la alţii, pentru că ferice de cel ce dă decât cel ce primeşte… iar Biblia îndeamnă pe bogaţi să dăruiască şi să strângă comori în Ceruri. Totuşi noi ne strângem haine şi în fiecare luna ne luăm după modă, după sezon şi multe altele. E bine să avem haine, binecuvântări, dar ce folos să primim binecuvântări şi să nu le folosim cum se cuvine? Oare dacă binecuvântările nu-s folosite după voia Lui şi ne duc în păcat, nu facem din ele un blestem? Hai sa fim seriosi… de ce nu mai lucrează Dumnezeu? De ce ne mai întrebăm de ce Domnul Isus nu se prea vede între creştini...? Oare nu noi suntem de vină fiindcă nu cercetăm Cuvântul şi nu vedem cum să facem?

            Mă opresc aici. Majoritatea nu va citi ce-am scris şi mai mult de atât: mult mai puţini vor încerca să facă un mic pas spre pocăinţă. Dar scriu în primul rând să mă pocăiesc “eu” şi dacă cineva va învăţa ceva de aici, mi-am împlinit datoria şi am o bucurie în inimă.

            Însă trebuie să cugetăm: urmăm moda, un fotomodel care exprimă sex, patimi, pofte şi stârneşte aceste lucruri  trecătoare şi puţin de folos sau urmăm pe Domnul Isus care arată Sfinţire, Dragoste, Smerenie, Desăvârşire, Veşnicia şi Tot ce este Bun şi Desăvârşit. Isus Hristos sau un fotomodel?

Romani 12:1    Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Romani 12:2    Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

1 Ioan 2:15      Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El

1 Ioan 2:15      Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El

1 Ioan 2:17      Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în vea

1 Timotei 6:7   Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

1 Timotei 6:8   Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

Ohh lume...

Ohh… lume bună de nebună… adeseori m-am găsit cu dorința să mă ascund de tine și de tot ce ești tu… să mă retrag în Domnul meu, să scap de toate iluziile pe care le dai ochilor de carne…de toate nădejdile înșelătoare pe care le dai unei inimi amare… și de toate dorințele prin care-mi cutremuri mintea…

M-am săturat și iar mă găsesc dorind să nu mai fiu văzut de nimeni, mai ales de tine, lume… aș vrea să fiu închis, ascuns… acoperit, îngropat… înecat în Dumnezeu, în Lumină, în Domnul Isus și-n Tot ce este Bun și Desăvîrșit. Am vrut să nu mai sufăr… să nu mai sufăr văzînd ce ești tu, lume; să nu mai sufăr încercînd să te schimb, să te vindec și să-i dezleg pe cei ce-s robiți împreună cu tine de întunericul murdar; am vrut să-ți dau ce mi-a dat Dumnezeu mie ca un Dar, să-ți dau Darul Nemeritat, pe Isus Hristos Cel Răstignit și înviat… am vrut Sîngele Lui să fie Izvorul de Viață prin care tu să te renaști…

Mă tot gandesc cum să mă ascund în odaia mea, să-mi fac conecția cu acea altă “Lume”, să mă adîncesc în Cerul Divin, în Dumnezeul Cel Viu, în Domnul Isus Hristos, Cel care este conecția între ce este Sus și ce este jos… mă gîndesc să nu-mi mai deschid inima… să nu mai simt, să renunț la dorința de a  te schimba,  vindeca,  îngropa de ce este rău și să înviezi pentru un bine nespus.. se merită sau chiar se poate?

Vorbele mele-s palide, vocea mea e tremurată… cuvintele mele-s ruginite, fiindcă au stat de atîta timp nefolosite… și frica m-a curprins pentru  că niciodată nu voi fi folosit ca un ajutor pentru tine, lume… de El să fiu folosit ca o unealtă a morții față de păcat și a vieții față de tot ce este Curat, Sfînt și Adevărat. Sunt “eu” oare de folos… unei lumi asftel de nebună?

Parcă deja am îmbătrînit fără de evenimente de genul cum ar fi să sufăr din dragoste pentru a dărui o speranță, o viață nouă… se pare că lumea nu înțelege ecuația dragostei… cum Isus + răstignit + brațele deschise + între Cer și pămînt = Aripile Duhului care duc spre Dumnezeu, spre Cer… care-ți dau viața să fie suflată de jos în Sus cînd ești îngropat în Dumnezeu…

Cu ochii închiși… mă gîndesc că am obosit, am obosit de a mai suferi cînd legătura pe care o face Dumnezeu nu mai este de înțeles… o nebunie pare a fi pentru lume, o nebunie să moară Cineva răstignit fără un motiv egoist; fără un motiv de profit… o nebunie să suferi, să te sacrifici și să depui un efort nespus pentru a dărui un bine mareţ fără vreun profit…

Dar El, Domnul Isus m-a făcut să înțeleg care e profitul dragostei… care e cîștigul acela minunat cînd suferi necurmat, cînd inima ţi se deschide și riscă a iubi.. răsplata e clară; răsplata e de a iubi, e să simți că iubești.. să suferi pentru ce iubești… răsplata constă chiar în acea simțire, dorința arzătoare, ce roade înlăuntrul pentru a suferi, a dărui fără un motiv de profit, fără egoism…

Cine ar înțelege?… nimeni. De ce?... Fiindcă pentru a înțelege ceva, trebuie să fii capabil de a explica… și cine poate explica Dragostea? Cine poate exprima cum să iubești fără să aștepți ceva înapoi… cine poate explica să suferi,  să mori fără un motiv egoist, fără profit… cine ar putea explica cum găsești împlinire în a suferi din dragoste, cine ar explica că această suferință satură setea dragostei pentru cei pe care-i iubești.. satură setea dragostei pentru că numai prin sacrificiu poți să-i dăruiești un bine nespus…

M-am repetat… dar gîndurile fug și mă tot gîndesc să mă împietresc, să nu mai iubesc, să nu mai risc suferind fără să primesc ceva înapoi… dar am înțeles că nici o simțire nu e mai frumoasă ca aceea să iubești… de aceea… mă voi ruga pentru mai multă dragoste, în care pot să iubesc cu adevărat, să sufăr cu adevărat și totul pentru EL (ca EL) să fac… fiindcă acea dragoste El mi-o dăruie să ardă în mine și vreau ca acea dragoste să aprindă un lanț de foc oriunde merg; fierbinți să fie străzile lumii de pașii dragostei, pe care-i plantez urmărindu-L pe Domnul Isus spre Cer! Da! Voi rămîne în tine, lume ca să fiu o Lumina de sus, prin Domnul Isus și El să trăiască prin mine de la Tatăl, Dumnezeu! Nu numai să fiu o Lumină, dar să fiu o Lumină ca soarele… Isus Hristos să trăiască prin mine, EL să ardă înlăuntrul meu și împrejurul meu… ca toate inimile să se topească pentru Dumnezeu și Tot ce este El!

Voi rămîne în tine, lume… voi lupta și Isus Hristos va rămîne în mine; El va lupta împreună cu mine pentru mîntuirea ta, lume nebună..!