Suferinta

Imi scufundam capul sub o perina, am asteptat ca sa fie un mormant pentru mine.
In asa fel sa imi ingrop durerea pentru un timp scurtat.
Sa fie un somn adanc plin de nesimtire, in care durerea sa fie acoperita si fara durere sa fiu imbracat.
Umblam singur si am asteptat ca cineva sa inteleaga si sa vada durerea mea... Dar nimeni nu putea sa vada si sa inteleaga suferinta mea. Cum umblam fara putere si cum de abia ma tineam in picioare.
Vede cineva si intelege chinuinta mea? Vede si intelege cineva cum durerea forteaza prin neputinta mea?
Nimeni nu a putut sa vada, mai ales sa inteleaga... Nimeni nu a fost linga mine ca sa ma sprijineasca, cand de abia ma tineam in picioare, cand am ramas doar cu un strop de putere.
Totusi este numai vina mea. Din pricina care e nesimtirea mea, am vrut si am dorit ca suferinta mea sa fie vizibila, vazuta de afara si sa numai fie ascunsa in fiinta mea. Gandirea mea era; daca suferinta mea e exprimata pe afara; o sa fie vazuta si inteleasa.
S-a intamplat ce miam dorit. Insa s-a descoperit ca era un vis gol implinit si o gandire desarta exprimata, dezvoltata. In care iaras am asteptat de la cine nu a trebuit sa astept.
Trebuia sa astept doar de la Tine.
Totusi iaras gandul meu m-a indepartat si m-a facut sa ma pierd. Ma impinge la stanga si la dreapta, unde bosqeti plin de spini sunt imbracati... ma imbratisez, ma cuprind si ma ingrop intr-o durere adanca si ne-inteleasa.
E total numai vina mea, trebuia sa mentin gandirea mea intotdeauna indreptata inainte pe Calea Ta.
Pune in inima mea ca doar Tu sa fi nadejdea mea si Taria mea, in asa fel credinta doar in Tine sa fie.
Mi-am invatat lectia din scoala Ta divina.
Totusi nu ma lasa doar sa ascult si in alta ureche sa imi iasa... sa vorbesc si sa ma prefac.. sa cheltuiesc, doar de Tine sa ma folosesc cand sunt la nevoie ci ajuta'ma sa implinesc, ca sa cresc cu chipul Tau ceresc.
Aceasta e ce imi doresc, ca sa nu te despretuiesc si intotdeauna sa te pretuiesc, voia Ta sa o slavesc. Tu esti comoara mea, pe Tine te iubesc si viata mea Tie ti-o daruiesc. Tu care esti Totul, in mine te primesc. Dragostea Ta o imbratisez si plutesc. Puterea Ta ma sprijineste si cu viteza lumini alerg. Tu cu intelepciunea Ta ma zidesti. Cu bunatatea Ta supravituiesc.
La Tine ma gasesc. In tine ma umplu si cu Tine traiesc.

Privirea trecatoarea

Tu care treci pe langa mine ce vezi? Ce intelegi? Chiar privesti si incerci sa intelegi?
Sau macar nici nu privesti ci doar treci peste mine cum treci peste un pres care zice bine ai venit... te stergi de el si nu mai intri
Daca privesti vezi ce doresti sa vezi sau vezi ce nu iti doresti sa vezi?
Te intrebi de ce intreb? Te intreb ca tu sa te cercetezi... sa descoperi adevarul intreg.
Oare pivirea ta nu e influentata de o dorinta neimplinita sau cu o inima partinita sau cu o inima impietrita? Cum privesti? Ce vezi tu in mine? Lumina exprimata si daruita sau intunericul exprimat si daruit?
Ce priveliste imaginezi, ce imagine iti deseneaza?

Vezi un cimitir pustiu unde amaraciunea plange si curge incetul, unde bezna te inconjoara si te sufoca, unde gropile ca niste morminte asteapta sa te imbrace. Unde totul e gol si totusi pietre ascutite te inteapa. Unde rodul din viata e total extras si inlocuit cu venin umplut. Unde ca un orb fac pasi pe o cale in care doar iluzii si halucinatii stapanesc si ma calauzesc. Controlati ca niste roboti si fara simt ramas. Unde traiesc timpul meu pierdut intr-o moarte care care ma imbratiseaza in somnul adanc. Unde ma voi trezi sa simt pentru prima data doar in focul vesnic si vei avea ochii deschisi sa vad adevarul indeplin prin chin.


Tu, care treci pe langa mine ce vezi? Ce intelegi? Chiar privesti si incerci sa intelegi?

Sau mai degraba vezi o gradina unde bucuria se joaca? Unde Lumina stralucind inconjoara si te reinvigoreaza. Unde iarba verde plina iti alina picioarele si este pregatita cand cazi ca o perina, fin si delicat sa te sprijineasca. Unde e totul umplut de dragoste si unde florile cu miros dulce te ridica. Unde viata adevarata da rod in fiecare clipa, si cu pace plutesc si la toti daruiesc. Unde cu ochii care vad Totul, fac pasi pe o Cale care pe Isus urmez si Adevarul si Dreptatea stapanesc si ma calauzesc. Liberi ca niste copii fara griji si cu o simtire innocenta zambind. Unde traiesc zburand cu timpul intro viata unde plin de putere domnesc. Under vei trai cu simtire blanda plin de mila din vesnici in vesnici si vei fi prin dragostea fierbinte, niciodata nu voi muri.

Privirea ta trecatoare... oare e una care despretuiesti? Oare pe mine sau pe tine ma despretuiesti cand privesti?
Acuma intreaba-te cum privesti si la ce privesti?
Vezi un copil de Dumnezeu sau un mort care in foc se va trezi?

Pamantul

Am fost un pamant uscat unde ,de multi am fost calcat si uitat.
Am fost un pamant unde soarele de mult nu a apus... am asteptam un sfarsit; care niciodata nu a inceput….
unde noapte rece a strapuns, un pamant rece... unde stelele cele cazute priveau si pe mine se prabuseau.. un pamant unde stele priveau si radeau.
Am fost un pamant pierdut,de nimeni nevazut. Nimeni nu a indraznit sa imi daruiesac dragoste fierbinte,ca sa ma intretina.,sa simt si eu cum viata infloreste si aduce rod.
Am fost un pamant de mormant,mort si gol, de nimeni vizitat.
A trecut timpul... vantul a batut si razboiul mare a inceput si peste mine s-a abatut.
Am fost un pamant unde bombele loveau,si gauri faceau.
In mine au turnat otrava de sange spurcat.
Am fost un pamant unde ardeam... eram gata sa explodez ca un vulcan si totul fara mila sa arda cu lava care din mine iesa.

 

 

Am fost un pamant uscat unde ,de multi am fost calcat si uitat.
Am fost un pamant unde soarele de mult nu a apus... am asteptam un sfarsit; care niciodata nu a inceput….
unde noapte rece a strapuns, un pamant rece... unde stelele cele cazute priveau si pe mine se prabuseau.. un pamant unde stele priveau si radeau.
Am fost un pamant pierdut,de nimeni nevazut. Nimeni nu a indraznit sa imi daruiesac dragoste fierbinte,ca sa ma intretina.,sa simt si eu cum viata infloreste si aduce rod.
Am fost un pamant de mormant,mort si gol, de nimeni vizitat.
A trecut timpul... vantul a batut si razboiul mare a inceput si peste mine s-a abatut.
Am fost un pamant unde bombele loveau,si gauri faceau.
In mine au turnat otrava de sange spurcat.
Am fost un pamant unde ardeam... eram gata sa explodez ca un vulcan si totul fara mila sa arda cu lava care din mine iesa.

 Din pamant uscat, fara viata.... un desert intins, un mormant rece plin de nesimtire.. de nimeni vizitat, de noapte inecat si de stele rusinat. Am ajuns sa fiu un pamant plin de rod cu pasiuni verzi si cu izvoarele vieti, cu Lumina cu mila privinta; viata daruind... cu Cerul senin zambind si bucurie daruind.
Sunt un munte inaltat spre ceruri... vrei sa te urci si tu, sa vezi pe varf un Steag rastignit, o cruce la care Isus asteapta cu bratile deschise...
Vantul bland si fara susur bate, si asculta cum steagul catre tine sopteste cu un strigat mare.. care te indeamna sa privesti si sa te intreaba; “Vrei si tu sa fi cucerit? Vrei si tu sa ai un Steag ca Mine? Sunt Singurul Steag care poate sa fluture peste tine biriunta, eliberare, vindecare si mantuire.
Vrei sa si tu sa fi cucerit? Viata sa ai si rod catre cer sa aduci?