Mate I - Lectia

Matei I – Lectia

Nasterea Lui Isus, perspectiva lui Iosif:

                Caracterul principal in Evanghelia lui Matei despre nasterea Lui Isus este Iosif, desi in alte Evanghelii Maria este rolul principal in evenimentul numit nasterea Lui Isus, Mesia, Hristos, Unsul si Domnul nostru.

               

                Dar Matei, care are cele mai multe citate din Vechiul Testament ca sa dovadeasca ca Isus este Mesia, Hristos, a adus o perspectiva traditionala si inradacinata in cultura evreiasca.  Matei a bagat in seama din prespectiva Cuvantului ca Iosif este capul familiei, care raspunde pentru familie. Matei isi da dovada de un om care arata ca V.T nu se contrazice cu N.T si nici ca Dumnezeu nu se schimba; inca barbatul e capul din familie.

                Zice ca Iosif si Maria erau logoditi si erau asa aproape de a fi soti si sotie in asa fel incat sa se mute impreuna, sa fie un singur trup, o singura familie, o singura casa.

                Asa de adanca era relatia lor, amandoi se cunosteau mai profund decat cum se obisnuiesc sa fie relatiile din vremurile noastre. In aceasta cunoastere trebuia sa se cunoasca parintii, trebuia sa se cunoasca istoria, principiile morale si de credinta si tot feluri de examene care sa fie cat de cat exacte cum ca este o adevarata implinire a unuia cu celalalt, sa fie siguri ca in celalalt e acea jumatate care se potriveste in toate domeniile. Astfel de cercetari se faceau la evrei, astfel de strictete cerea si Dumnezeu in V.T; inca si acum se mai cere o asemenea strictete la astfel de decizii. Acestea aducea o armonie intre parinti si intre ei; cand doua persoane se unesc, nu numai  ei doi se unesc, ci toata viata lor; istoria, viitorul si cei dragi se unesc si se fac un neam; asa e cand doua vieti se unesc.

                Iosif provenea dintr-o familie cu sange albastru, adica dintr-o spita roiala. El si familia lui, care alegea impreuna cu el, care avea o mare parte in decizia lui, aveau preferinte, gusturi si principii mai moderate, stricte si cu un gust care cere intotdeuna mai mult.

                Dovada acestui fapt se arata prin modul lui de gandire care arata discretia, politica sau mai bine zis evitarea propagandei si dramei care sunt in telenovele si in viata multora deseori.

                Cand era sa se mute impreuna, s-a aflat ca Maria e insarcinata de Duhul Sfat; se pare ca totul in relatia lor s-a distrus.

                Iosif s-a aflat in situatia unde singura rezolvare era ca un om neprihanit sa paraseasca pe Maria discret, pe ascuns.

                Daca privim la situatia lui Iosif era foarte complicata. Daca Iosif o lua pe Maria ar fi riscat sa strice reputatia lui si reputatia familiei lui de nobili, care se tragea din cel mai respectat rege, si anume David; el risca sa strice acel nume prin faptul ca s-ar fi casatorit cu o femeie insarcinata.

                Ar aduce conspiratii si una ar fi daca s-au impreunat inainte casatoriei, alta ar fi ca Maria ar fi curvit cu cineva si legat de asta ar insemna ca el s-ar uni cu o curva, ceea ce e mare pacat si aceste lucruri ar distruge viata lui, reputatia lui, viitorul lui, tot.

                Se parea ca singura rezolvare a lui Iosif, ca om neprihanit, era sa o paraseasca pe Maria discret, in ascuns si in asa fel sa se evita o mare drama, sa evite a distruge viata lui si numele lui, familia lui, reputatia lui si familiei lui, ba inca poate o margine de gand se evita pentru a distruge reputatia lui Maria, dar nu se prea vede ca Maria avea nu stiu ce reputatie, fiindca nu ne este zis cine este mama ei, tatal ei; ea este o femeie neinsemnatata care parea credincioasa.

                Iosif a inceput sa se gandeasca cum sa faca acea fuga care sa nu lasa urme. El cugeta, cerceta si calcula cum si ce. Gandurile lui au ajuns sa fie framantari si, ca orice om, in mintea lui erau doua valuri sau mai multe care se clatinau impreuna si se implingeau, era o stare din care nu putea scapa si nu putea sa potoleasca gandurile, valurile care se clatinau in mintea lui, doar o intervenite supranaturala ar potoli si ar aduce pacea.

                Totusi, carnea infestata de pacat si intuneric sau mai bine zis duhul dracului ii zicea tot felul de metode de rezolvare. Unele fiind de razbunare si altele de fuga, acoperire cu o dragoste egoista si cu un scop egoist.

                El, ca orice om limitat, vedea binele in limitele lui pacatoase, neputincioase. Se gandea si zicea in gand: “o cunosc, o iubesc si nu vreau sa o fac de rusine, o s-o las in ascuns, in asa mod sa nu stie nimeni si ea sa aiba pace retransa, nebagata in seama”, dar intentia aceea era falsa, fiindca in ascuns a dorit sa protejeze reputatia lui si cine este el. Daca ar fi dorit sa o protejeze, ar lua-o si ar proteja-o pe ea, ar suferi pentru ea si impreuna cu ea.

                Alt gand care il vana, il tulbura era ca el trebuie sa-si aiba revansa. Fiindca cum putea ea, care a trebuit sa fie viitoarea lui sotie, sa-l tradeze asa dupa ce a crezut-o ca o femeie credincioasa, vrednica de a fi jumatatea lui,o iubea si cum putea ea sa-i faca asa ceva? El, lovit greu si de tot de o dragoste falsa, oarba, geloasa, cerea revansa, care, la randu-i, cere ceva inapoi [dragostea nu cere nimic inapoi ci ii doreste doar binele], cerea ce ii parea bine lui pentru folosul lui si nu al ei; pur si simplu dragoste fireasca. Isi zicea in gand: “o s-o parasc la preoti, la toti... sa invete lectia ei, pentru ca m-a tradat si a dispretuit dragostea mea, voi dovedi dreptatea mea si neprihanirea mea caci asa merita ea si asa cere legea”; dar acest diabolic gand ascundea adevarul si era clar ca iarasi se proteja si incerca sa-si creasca reputatia; el fiindca era neprihanit dorea sa arate neprihanirea lui si sa dovedeasca inocenta lui prin a osandi pe altii; aceste ganduri s-au aratat si tot se arata prin noi si prin oameni... e egoism si orbire totala.

               

                Se parea ca aceste ganduri se luptau unul impotriva altuia, dar adevarul era ca aveau acelasi scop si folos; gandurile acestea lucrau spre rau, la pacat si distrugerea vointei Lui Dumnezeu pentru el si cei alesi de Dumnezeu. Asa este deseori si se pare ca cel rau lucreaza impotriva lui insusi, noi crezand ca unul e rau si altul bine, dar mai tarziu vedem ca amandoua optiuni erau aceleasi si aveau aceeasi tinta. Sarpele, diavolul, care e foarte siret, i-a daruit iluzia aceasta, crezand cu adevarat ca tot ce face el este spre rau.

                A fost nevoie de interventia lui Dumnezeu, El i-a aratat clar, i-a spus adevarul ce i-a dat raspunsuri. Adevarul Lui Dumnezeu l-a facut cu adevarat slobod, nu s-a mai framantat, ci s-a trezit fara griji, fara ceata, s-a trezit cu ochii deschisi cu Lumina de sus, Iosif privea inainte.

                Cum s-a intamplat asa ceva si de ce? Simplu, Cuvantul Lui Dumnezeu e viu si lucrator, care daruieste viata si putere. Cuvantul este cel care ridica, intareste, conduce, indeamna, mantuieste si elibereaza.

                Dumnezeu i-a zis: uite cine esti, ce ai fost randuit sa fii, ce sa faci si ce este asteptat de la tine. Era clar ca prin acestea a realizat de ce e din sementia lui David, de ce a trebuit sa se intample asa si ca tot ce este scris e facut sa se implineasca, ca el are o mare parte si importanta in a implini ce a voit Dumnezeu sa fie de la inceput.

                El trebuia sa fie ca un aparator al Domnului Isus, un prestigiu nespus de mare: a-L creste si a-L proteja pe Isus, Domnul. Desigur acest lucru a fost prin harul Lui Dumnezeu care l-a intarit, l-a instiintat si l-a condus, care a facut aproape totul pentru el... el doar a trebuit sa fie supus si ascultator fata de Dumnezeu.

                El, fara comentarii, multumit si bucuros de ce i-a cerut si a asteptat Dumnezeu de la el, a implinit ce i-a fost cerut, dovada este in capitolul doi.

                Dumnezeu a raspuns mai mult decat ceruse Iosif sau asteptase el, mai frumos, i-a si dat mai mult decat raspunsuri, i-a dat promisiuni nespus de frumoase. Asa ne raspunde si noua, daca ascultam, desigur.

                I-a raspuns ca Maria e mai credincioasa decat isi imagina si o pretuia el, decat astepta el de la ea, prin faptul ca a fost aleasa si gasita vrednica sa fie atinsa de Duhul Sfant si sa poarte pe Domnul Isus Hristos in burta ei, sa fie mama Lui. A vazut ca e un har de la Dumnezeu sa aiba sansa de a avea o astfel de sotie. De aceea zice in ultimul verset: “si-a luat-o la el pe nevasta-sa”, acest lucru imi zice c-a acceptat harul Lui Dumnezeu fara ezitare si cu bucurie, cu multumire si fara cartire, a realizat binecuvantarea de la Dumnezeu.

                E minunat Dumnezeu si sa invatam cum lucreaza El. Iosif a parasit numele lui, familia lui, reputatia lui, a lasat totul pentru a face voia Lui Dumnezeu, pentru promisiunile Domnului si pentru o credincioasa neinsemnata.

                Totusi a avut multe greutati, dar a primit mult mai multe binecuvantari.

Sa vedem ce ne raspunde Cuvantul Lui Dumnezeu ca sa fim liberi, sa vedem ce ne-a dat El, ce ne da El acum, in prezent si ce ne promite. Sa vedem datoria noastra, ce asteapta El si ce voieste El de la noi. Cuvantul e viu si inca ne poate vorbi. Domnul sa ne ajute!