Matei III - Versetul Cincisprezece

Matei III  –  Studiu

Versetul Cincisprezece  –  “Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit." Atunci Ioan L-a lăsat.”

                “Drept răspuns, Isus i-a zis: "   –  De fiecare dată când vedeam scris în Biblie, în Evanghelii “drept răspuns” eram așa de atent să văd ce-a răspuns. Pentru că, de fiecare dată când se zicea asta, Cuvântul insuflat de Duhul Lui Dumnezeu, Însuși El dădea respect și zicea că e Adevărat, că e Drept. Iar, când se zicea “drept răspuns”, devenea foarte interesant; o învățătură minunată și foarte profundă în Adevăr. Totuși, e normal ca Domnul Isus să fie primul care să dăruiască un răspuns drept, un răspuns plin de Adevăr și de Putere. De multe ori, fariseii, cărturarii, saducheii și mulți preoți Îi puneau întrebări Domnului Isus, să-L încerce, să-L ispitească și de câteva ori auzeai cuvintele acestea: “drept răspuns”. Când Cuvântul zice așa ceva, e făcut să ne atragă atenția că e ceva foarte profund și ar trebui să cugetăm, să ne gândim în profunzime la răspunsul care e drept în Cuvânt, care e drept înaintea Lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne ațintim toată ființa la răspunsul pe care-l va dărui Domnul Isus lui Ioan botezătorul; să învățăm din ce Îi zice El lui Ioan.

                "Lasă-Mă acum,”   –  Cuvântul “lasă-mă” e aphiemi în greacă. Acest cuvânt e folosit în Biblia King James în mai multe feluri, cum ar fi: iartă, iertat, uită, lasă să fie, dar, în propoziția aceasta, King James a ales să fie folosit că suferă sau rabdă. În dicționarul lui Thayer semnifică: “lasă, să nu discutăm asta acum”, iar un om al Lui Dumnezeu zice că Domnul Isus îi zice lui Ioan botezătorul: “let me have my request; do not go on to object, but comply with my desire; let it be done now, immediately, directly, at this present time; do not put me off with any excuse;” – “lasă, fie cum am cerut; nu continua în a te opune, dar compromite-te cu dorința mea; lasă să fie făcut acum, îndată, direct, în timpul de prezent; nu mă refuza cu orice fel de scuză”, cam așa a explicat John Gill. A explicat mai multe, dar am vrut să arăt esența în ce explica el. Mi-a plăcut foarte mult cum a explicat aici și, ca de obicei, se vede cum un om al Lui Dumnezeu cercetează Cuvântul fără părtinire. Deci, ce-i zice Domnul Isus aici lui Ioan e: “lasă-mă, suferă, rabdă dorința Mea, chiar acum e timpul, imediat.

                E interesant că trebuie să suferim, să răbdăm Voia Lui Dumnezeu, chiar dacă nu înțelegem de ce, cum și când…. Să nu ne opunem, să ne lăsăm înduplecați prin credință și să facem Voia Lui Dumnezeu. Ca să împlinim, dacă așa este scris, dacă așa cere El, trebuie să suferim, să ne lăsăm înduplecați și să nu ezităm; să facem acum, pentru că acum e timpul potrivit pentru Voia Lui!

                “căci aşa se cade să împlinim”   –  Căci așa se cade, căci așa se potrivește și căci așa trebuie să devină[become]. Aici Domnul Isus vorbește că așa Se potrivește ca El să împlinească, să facă tot ce Cere Tatăl, Tot ce este Bun și Sfânt, după cum vom vedea. Totuși, n-a zis “să împlinesc”, ci a zis “să împlinim”. Când a zis să împlinim, nu l-a inclus doar pe Ioan botezătorul, ci și pe noi, toți cei care Îl vor urma, cei care se vor naște din nou și vor lua acest botez ca o mărturie a nașterii din nou, în Domnul Isus. El va fi primul care va împlini tot ce trebuie, cum se cade; cum Voiește El, așa și urmașii Lui vor face. Ei Îl vor urma pe El și El va trăi prin ei. Cred că aceasta e esența. Nu va fi singurul care va împlini cum se cade, ci vor fi și alții împreună cu El, iar nouă ni se cade și ni se dă Harul să împlinim prin El și El prin noi să împlinească tot ce este potrivit, ca un Fiu de Dumnezeu, ca un copil de Dumnezeu. Să luăm aminte că nu El e singurul care împlinește, ci și noi împreună cu El, în El și El prin noi să împlinim cum se cade, cum trebuie.

                “tot ce trebuie împlinit."   –  În traducerea NLV din engleza este tradus în felul următor: “tot ce cere Dumnezeu” sau, “tot ce e necesar pentru Dumnezeu”. Cred că esența e una simplă. Trebuie să fie împlinit tot ce e necesar, ce e nevoie. În majoritatea traducerilor engleă, inclusiv KJV si versiunile vechi din ani 1500+, au scris “împlinit tot ce este neprihănire/neprihănit”. În gândul acesta, Domnul Isus zice că trebuie să împlinim ce este necesar, tot ce ne cere Dumnezeu, Tatăl. Iar botezul în apă e o cerere, e ceva necesar pentru un creștin. Faptul că a fost necesar pentru Domnul Isus, ne zice că e mult mai necesar să facem acest ritual sfânt; acest ritual e legat de sfințirea Divină a Lui Dumnezeu; mărturisește nașterea din nou, curățirea care este în Domnul Isus, în Cuvant și nașterea în Cuvânt, în Domnul Isus, în Dumnezeu. E un mare Adevăr că botezul e necesar pentru un creștin. Chiar prin acest botez, prin care îți mărturisești pocăința, devii un ucenic al Domnului Isus. Așa se făcea pe vremurile Domnului Isus și ale Apostolilor, după cum vedem în Fapte 2:41. După ce au fost botezați, la numărul ucenicilor s-au adăugat… e clar acest lucru și nu poate fi contestat.

                Însă, Domnul Isus nu S-a referit doar la botez. Bineînțeles că trebuie împlinit botezul, dar botezul nu e totul, ci doar că botezul face parte din acel tot. Este și o învățătură pentru Ioan botezătorul, căci aici așa și începe; la fel de bine și pentru noi. Însă, mai învățăm că trebuie împlinit tot ce trebuie, tot ce cere Tatăl, tot ce e necesar pentru El. Prin asta, trebuie să înțelegem, după cum a răspuns Domnul Isus: acum, îndată trebuie să împlinim tot ce trebuie, tot ce e necesar. Dacă avem șansa să împlinim, nu trebuie să ezităm. Acum e timpul potrivit să facem ce se cade să facem. Nu este o scuză. Dacă avem șansa să ne botezăm în apă, cu Duhul Sfânt, cu foc, trebuie să dăruim, să slujim… Nu este o scuză să nu facem lucrurile acestea, ci trebuie să le împlinim așa cum se cuvine; să împlinim ce este scris, fără părtinire, cu lepădare de sine. Zice în Eclesiastul: cine cunoaște multe are multă amărăciune. De ce? Cunoscând mult, descoperi mai multe pe care trebuie să le faci, pe care trebuie să le împlinești. Zicând asta, nu trebuie neapărat să fii trist, dar, dacă Dumnezeu ți-a descoperit că ai nevoie de botezul în apă, că ai nevoie de botezul cu Duhul Sfânt, că ai nevoie de orice altceva, atunci trebuie să împlinești tot ce este sfânt, tot ce trebuie, tot ce cere Tatăl, în Domnul Isus. Așa vom împlini și vom ajunge la Desăvârșirea aceea sfântă, ca niște copii mari ai Lui Dumnezeu. Răspunsul drept de la Domnul Isus pentru noi e unul simplu: așa se cade să împlinim tot ce cere Tatăl să împlinim, împreună cu El și în El, acum când e timpul potrivit! Domnul Isus să ne ajute și să aibă milă!

                “Atunci Ioan L-a lăsat.”   –  “Atunci Ioan l-a suferit”, adică, atunci Ioan Botezatorul a suferit, a lăsat, a răbdat, s-a lăsat înduplecat. E foarte interesant: după ce Domnul Isus (ca întotdeauna) știe să dea răspunsul potrivit, cum trebuie, când trebuie și la cine trebuie… după ce i-a dat lui Ioan botezătorul o lecție minunată, se vede o schimbare mai mare la Ioan. Ioan botezătorul a ajuns să aibă o lepădare de sine adevărată. Smerenia lui a crescut, s-a mărit, iar el s-a lăsat înduplecat de Domnul Isus.  Nu a mai așteptat ceva de la Domnul Isus, ci atunci, nu mâine, nu poimâine… atunci a făcut ce a dorit Domnul Isus să împlinească, ceea ce a trebuit și a cerut Tatăl să împlinească. Ioan nu a mai insistat ca el să fie botezat de Domnul Isus, ci a învățat lecția și a mers prin credință, cu lepădare de sine, cu smerenie. A împlinit împreună cu Domnul Isus ce a trebuit să fie împlinit, ce era necesar și ce cerea Tatăl ca lucrarea Adevărată să înceapă. Acum Dumnezeu ne învață din nou, tot prin Ioan botezătorul: chiar dacă acesta nu înțelegea totul, chiar dacă ducea lipsă de cunoștință și înțelegere a ceea ce Voiește Tatăl, prin Domnul Isus, el a mers înainte, prin credință. S-a smerit și s-a lăsat înduplecat de Cuvintele Domnului Isus, cele pline de Adevăr și Dreptate. Nu s-a opus, nu s-a mai împotrivit, nu a mai comentat și chiar atunci L-a botezat pe Domnul Isus. Astfel lucrarea și cererea Tatălui pentru Domnul Isus au fost împlinite împreună cu Ioan botezătorul, care a acceptat Harul și Îndurarea Lui Dumnezeu să împlinească tot ce trebuia împlinit, cu smerenie și lepădare de sine. Da, avem foarte multe de învățat de la Ioan botezătorul. Să luăm aminte și să împlinim cum se cade, cum cere Tatăl și nu după confortul nostru!

Matei III - Versetul Patrusprezece

Matei III – Studiu

Versetul Patrusprezece – “Dar Ioan căuta să-l oprească. "Eu", zicea el, "am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?"”

Se frământa în mine gândul cum de Ioan botezătorul știa Cine e Domnul Isus; de unde știa că El e Mesia? Mă gândeam că e ceva legat de credință …așa mi se părea… dar nu găseam exact cum. În Biblie, mai ales în Ioan 1:39-34, ni se arată că Ioan trebuia să-L cunoască pe Domnul Isus după semnul că va vedea Duhul Sfânt peste El, iar, în Matei 3, în Marcu 1 și în Luca 3 nu ni se relatează cum putea Ioan botezătorul să știe că Domnul Isus e Mesia. Un frate în Domnul Isus, un prieten scump, mi-a amintit despre întâmplarea cu Maria și Elisabeta, cum Ioan, chiar din burta Elisabetei, a simțit Prezența Domnului Isus în burta Mariei. Legătura dintre ei era chiar de când  încă nu erau pe pământ, ci în burta mamelor lor… Ce interesant! Din momentul în care s-a auzit vocea Mariei, Ioan sărea în burtă și s-a umplut de Duhul Sfânt în burta maicii lui. Deși semnul că va vedea Duhul Sfânt peste Domnul Isus va confirma că EL e Mesia, Ioan botezatorul încă nu a avut acest semn, care să-l întărească și să-i consolideze credința lui cu realitatea. Totuși, neavând acest semn, Ioan știa că Domnul Isus este Mesia. Ioan știa, prin legătura Duhului Sfânt, Prezența și Puterea Lui. Acest lucru l-a făcut pe Ioan botezătorul să știe că acel neînsemnat care a venit să fie botezat e Mesia, Hristosul Lui Dumnezeu. Această legătură dintre ei  exista chiar înainte să se nască. În Luca 1:41 vedem cum Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt, alături de pruncul din burtă; Ioan botezătorul a săltat în pântece. Prin credința și legătura Duhului Sfânt, Ioan a simțit și a știut că Domnul Isus, acest neînsemnat, e Mesia, Hristosul Lui Dumnezeu; a văzut că e mult mai mare decât el.

               

                “Dar Ioan căuta să-l oprească.”  –  De multe ori, noi, în lipsa noastră de a crede și în bogăția noastră de cunoștință, căutăm să-L oprim pe El. Faptul că începem să-L cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, negăm că El este Nepătruns și nu putem să-L înțelegem în totalitate și de multe ori Îl oprim pe El și lucrarea pe care vrea s-o facă. De aceea ne trebuie credință, fiindcă Voia Lui Dumnezeu este mai mult decât o înțelegem și-o așteptăm noi. Aici s-a văzut, fiindcă Voia Lui Dumnezeu era Nepătrunsă; chiar și pentru cel mai mare om născut din femeie, era mai mult decât  înțelegea și aștepta el. Faptul că Ioan botezătorul cunoștea Legea, proorociile, cunoștea Cine e Mesia… în cunoștința lui s-a îngâmfat și a uitat esența credinței, Harul Lui Dumnezeu, căutând să-L oprească pe Domnul Isus. Iar noi, de multe ori nu suntem deloc deosebiți și încercăm, căutăm să oprim Voia Lui Dumnezeu, lucrarea Domnului Isus. Faptul că Ioan botezatorul ştia că e nevrednic, ştia cât de mic e el comparat cu Domnul Isus (se vedea chiar nevrednic de a descălța încălțămintele, se vedea nevrednic de a fi chiar rob) nu trebuie să fie un exemplu pentru a ne motiva să oprim lucrarea pe care vrea sa o facă Domnul Isus; nu trebuie să fie o motivaţie sa dăm înapoi, pentru că e doar Harul Său,  doar Îndurarea Lui Dumnezu, meritul Domnului Isus. Doar prin El suntem vrednici. Niciodată nu o să fim găsiţi vrednici prin faptele noastre, ci doar prin ce primim de la Dumnezeu - Îndurarea Lui, Jertfa Domnului Isus. Harul care este în Domnul Isus ne dă îndrăzneala să putem face ceva pentru El, de aceea… să alungăm frica şi să primim cu umilinţă, smerenie şi lepădare de sine Voia Lui Dumnezu, lucrarea Domnului Isus în viaţa noastră, chiar dacă nu suntem vrednici. Să facem binele pe care avem şansa să-l facem prin Harul și Meritul Domnului Isus.

                "Eu", zicea el, "am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?"”   –  Ioan botezătorul înțelegea că el trebuie să se smerească și nu înțelegea de ce Domnul Isus, Mesia trebuia să Se smerească. Faptul că a zis, “eu”, s-a gândit doar la el și doar din punctul lui de vedere; așa cum înțelegea el. Era șansa lui Ioan botezătorul ca cineva, care era mai mare decât el, să îi slujească, să îl ajute. E interesant! Și noi am dori să vină cineva mai mare, mai tare decât noi și să ne slujească, să ne ajute și să facă slujbe sfinte pentru noi. La fel se aștepta și Ioan botezătorul ca Domnul Isus să înceapă lucrarea cu el… să-l boteze, fiindcă nu cel mai mic botează pe cel mai mare, ci cel mai mare pe cel mai mic…. Cel mic este binecuvântat de unul mai mare și speră să aibă această binecuvantare de a fi scufundat, ca o mărturie de curăție; cu atât mai mult, această scufundare să fie făcută de Domnul Isus, de mâinile Lui, de Mesia Lui Dumnezeu. Noi nu suntem excepții. Am dori să avem atenția oamenilor mai mari, să ne facă și nouă bine, să ne ajute… Mergem pe direcția că ei știu cum să facă lucrurile mai bine și că ei pot avea un impact mai mare și mai bun. Totuși, Ioan botezătorul își făcea lucrarea stând pe loc, iar oamenii veneau la el. Așa înțelegea și atât îi era dat să facă lucrarea. Însă, vedem că Domnul Isus lucrează cum nici nu se aștepta Ioan. Domnul a venit la el, iar acest lucru l-a surprins. Ioan Botezătorul nu înțelegea cum era posibil atâta Har și îndurare, astfel încât Isus să vină la el. Mai mult, cum să vină Isus la el, pe când el era cel ce avea nevoie; mergea pe conceptul: dacă ai nevoie de ceva, te duci și-ți iei. Da, și noi de multe ori ne gândim că trebuie să mergem la El, dar El este Cel ce vine la noi. Ba, chiar mai mult… fără să realizăm, El ne arată Har cum a arătat față de Ioan botezătorul. I-a dat șansa să facă ceva pentru El, cel mai mare Har. Ioan, în smerenia lui, a zis că nici încălțămintele nu e vrednic să I le ducă. Dar Harul S-a arătat mare față de el; asta pentru că s-a smerit. Și nouă ni se dă un mare Har ca să facem ceva pentru El. De aceea, nu trebuie să ne oprim, ci să ne smerim, să mergem înainte, prin credință, că altfel nu mai putem face Voia Lui Dumnezeu.

Muzica

Muzica

Muzica ce-L Proslăvește pe Dumnezeu, pe Domnul Isus crează o atmosferă, o armonie, unde Prezența Duhului Sfânt este ca roua cristalină, sfântă; acea rouă căzând printr-o plutire blândă peste natura pură, care însetează să fie înduioșată de blânda răcoare Cerească.

                Muzica din Dumnezeu și în Dumnezeu este atunci când ești copleșit, îngropat, scufundat în El. Muzica prin Duhul Sfânt și-n Cuvânt este  închinarea Cerească, unde Cerul, împreună cu Dumnezeu, se așază în om, peste om și în împrejurul lui. Inima se gândește departe, plutind adânc într-un Ocean Divin. Când smerenia și blândețea te coboară mai adânc decât firea, tot ce este rău și spurcat moare, iar ce este Viață, Bun și Adevărat ia ființă, se înalță, se naște.

                Muzica creștină trebuie să-L reprezinte, în primul rând pe Domnul Isus; pe El trebuie să-L recunoască și El trebuie să fie scos în evidență, numai El și nimeni altcineva. Muzica creștină înseamnă doar El, în așa fel ca omul să fie copleșit de El și de nimic altceva. Trebuie să fie o închinare în Duh și Adevăr, în așa mod ca să fie doar El și omul care face legătura cu El, prin muzică. Muzica are nevoie de Adevăr ca să-L reprezinte pe Domnul Isus așa cum e; un Adevăr sincer, legat cu lepădare de sine, iar, legat de Adevăr, trebuie să fie Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e acela care face legătura între om și Dumnezeu. Duhul Sfânt e Prezența Lui Dumnezeu, de aceea..... e nevoie de Adevăr ca să recunoaștem Duhul Lui și nu o lucrare falsă. De aceea, Duhul Sfânt nu e fără de Adevăr și nici Adevărul fără de Duhul Sfânt. Totuși, acestea lucrează împreună, ca omul să intre într-o scufundare, îngropare, adâncire în Dumnezeu, în Domnul Isus. De aceea, muzica creștină trebuie să dăruiască acea îngropare, scufundare în Dumnezeu; trebuie să te îmbrace, să te acopere și să te simți că ești pe o altă lume. Dar e necesar să realizăm că Adevărul împreună cu Duhul Sfânt ne învață că Inima Lui este Blândă și Smerită. Aceasta ne învață că acea lume poate fi dăruită doar prin muzica blândă, care te mângâie, te acoperă și te face să fii înălțat spre El. Totuși, înainte de blândețe vine smerenia… De ce? Fiindcă în smerenie îngropi răul, firea și ai acea lepădare de sine,  prin care-L recunoști doar pe El. Îndrăznind să mergi înaintea Lui, prin smerenie te renaști și te înalți spre Ceruri; prin smerenie atingi Blândețea Domnului Isus.

                Muzica creștină e după Inima Domnului Isus --- o Inimă Blândă și Smerită. De aceea, nu există o altă muzica, ce se poate numi creștină, dacă nu e după Inima Lui. Să nu uităm: în o Inimă ca a Lui nu există răutate și necredință, ci există Iubire, Cuvântul Său, Duhul Sfânt, Adevărul Întreg, Credința Sfântă și plină de Putere.

                Muzica creștină înseamnă să cobori Cerul pe pământ; muzica creștină înseamnă să aduci Prezența Lui Dumnezeu și să alungi orice răutate; muzica creștină înseamnă să atingi Nemărginirea, să fii atins de ce este Nepătruns. Muzica creștină exista în Ceruri, era o formă de închinare de care îngerii se foloseau, o închinare cu adevărat plăcută Tatălui. Muzica creștină se face doar prin și cu Domnul Isus. Muzica fără Duhul Sfânt e o minciună, iar cea fără Adevăr e o amăgire. Totul e legat și nimic nu lipsește dintr-o muzică creștină.

Du-mă Sus, pe Stânca pe care “eu” nu pot să ajung!

Du-mă Sus, pe Stânca pe care “eu” nu pot să ajung!

Am făcut pași grei împotriva gravității spre înălțimi, spre vârful unde pe Tine Isuse, Doamne să Te ating, Mâna Ta întinsă S-o curprind, un ajutor de Mână să-mi întinzi, și-n Locașul Tău Ceresc să mă găsesc. Totuși, în pribegia mea scurtă, facută dis-de-dimineață prin zorii acoperiți de norii de ceață, m-am oprit mai sus decât vârful multor munți. Dar ceața învelea și se înălța spre orice vârf. Ca niște valuri groase scufundau munții griul lipsit de viață, umplut de nesimțire și confuz. Atunci nu realizasem că pot să fiu atins de ceața păcatului chiar la cel mai înalt vârf. În nesperanța mea, crezând că totul și-a pierdut sens, așteptasem să mă îngroape ceața. Părea că auzeam niște pași lini plutind prin iarbă și spre mine apropiindu-se. Dar acel sunet mi-a ajuns la urechi. Atunci ființa mea a luat viață și m-am trezit înțelegând că Susurul Blând și Subțire ești Tu, Isuse, Domnul meu. Dintr-o dată ochii mei cu lacrimi de căință s-au umplut și, în curățirea pe care mi-ai daruit-o, cu claritate am zarit că jos în smerenie trebuie să cobor, să fiu mai jos de oameni, ajutându-i, de jos în sus ridicându-i. De la rău la bine, spre Tine, Doamne Isuse.

                Numai când voi fi smerit și mai jos decât oamenii, atunci voi fi înălțat de Tine, Tată și mă voi înălța prin Tine, spre Tine, Isuse. Numai atunci….

                De aceea, du-mă Sus, pe Stanca pe care “eu” nu pot să ajung, du-mă pe Stânca unde “eu-l” ce-i  rău să nu mai existe, ci doar Tu, Isuse în mine să exiști, doar ce este Bun și Desăvârșit. Fă-mă smerit și de rău să fiu ocrotit, iar “eu-l” meu să fie pentru totdeauna biruit! Da, Doamne, du-mă Sus, pe Stânca pe care “eu” nu pot să ajung, ca de Tine niciodată să nu fiu despărțit!

Matei III - Versetul Treisprezece

Matei III  –  Studiu

Versetul Treisprezece   –  “Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.”

                Atunci, adică… pe când le vorbea Ioan botezătorul noroadelor despre Domnul Isus, despre Cel ce va veni după El… chiar atunci după ce a vorbit acestea lucruri a venit Domnul Isus[după ce a rostit acestea cuvinte, probabil o zi sau două, vezi Ioan 1:29]. Au venit mii și se făceau rânduri mari ca să fie botezați… Erau multe noroade, iar Ioan botezătorul le vorbea. Printre mulțimile de acolo, Domnul Isus era prezent și stătea la rând să fie botezat; a venit ca orice om. Domnul Isus a venit printre oameni. În ochii multora era un simplu om, un neînsemnat… El S-a smerit și a venit să stea la rândul făcut de oameni. A venit așa de jos ca să-i ridice pe cei de jos în Sus. Cum zicea un frațior scump: imaginea pe care o avem despre Domnul Isus e că El a venit printre oamenii păcătoși, slăbănogi și neputincioși ca să fie botezat; El a venit din Slava Tatălui, din Ceruri… și a luat Chipul de Rob… Așa a început Domnul Isus lucrarea, prin faptul că El S-a smerit ca noi să fim înălțați. Normal, El trebuia să boteze, dar, în smerenia Lui, El a trebuit să intre pe poarta smereniei, să coboare ca să-i conducă pe alții în Ceruri, Sus. Dacă Domnul Isus S-a smerit și a a venit să fie botezat de altul… dacă El S-a făcut un neînsemnat printre oameni, cred că ne dă și nouă o pildă să ne integrăm la aceasta, nicidecum să ne vedem deja în Ceruri, sau deja zburând și mai presus de alții, ci să ne smerim, să coborâm mai jos; numai așa vom fi înălțați.

                Ioan botezătorul a început lucrarea mergând într-un loc secludat. Cu toate acestea vedem că oamenii veneau la el. De data aceasta vedem că Domnul Isus vine El Însuși acolo unde sunt oameni; El vine să înceapă lucrarea. De multe ori ne frământăm cum să ne apropiem de El, cum să ajungem la Domnul Isus, dar, vedem aici că Domnul Isus a venit la oamenii. Da, Domnul Isus vine la noi, şi nu numai că vine, dar El vine la timpul potrivit după cum ni este dat exemplu aici. Doar trebuie să credem şi să avem o nădejde vie in El. Când suntem jos şi vedem că puterile noastre nu sunt deajuns ca să ne apropiem de El, atunci singura biruinţă o avem prin nădejdea noastră in Domnul Isus, El e speranţa noastră care nu întârzie, El va veni si ne ridica.

Matei III - Versetul Doisprezece

Matei III – Studiu

Versetul Doisprezece  – “ Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

                “ Acela Îşi are lopata în mână,” –  Aici -- din nou exprimă cum lucrează Dumnezeu, cum lucrează Domnul Isus. Ca în versetul zece, care zice “iată că securea a și fost înfiptă”, astfel de cuvinte și astfel de pilde îi îndeamnă pe cei care ascultă să nu ezite în pocăința lor; acum este timpul… până nu e prea tarziu. La fel ca în Luca 13, despre smochinul roditor…și aici ni se arată că atât timp cât mai este Harul, omul trebuie să aducă rod, fapte. Așa e și-n versetul zece. Ni se arată o promtitudine de la Dumnezeu, un lucru pe care-l cere El de la noi. Fraza aceasta ne învață cum lucrează Dumnezeu fără ezitare, cu prompitudine. Din nou vedem că Dumnezeu întotdeauna are o mână harnică, are întotdeauna ceva în mâna Lui, cu care să muncească. Învățăm că El întotdeauna face ceva; nu ezită, ci muncește acum.. nu stă o clipă, ci El e pregătit și Își face treaba. Da.. așa e, Domnul Isus e întotdeauna la lucru și lucrează cu o promptitudine care ne cere acum să acționăm spre bine.

                “Îşi va curăţi cu desăvârşire aria”  –  Cum se vede în versetele anterioare, Domnul Isus Își începe lucrarea, e gata să înceapă, dar nu numai atât, El e capabil să termine, să ispravească ce a început. În versetul trecut am învățat că Ioan botezătorul, un om al Lui Dumnezeu, poate să boteze cu apă, care se întâlnește cu pocăința unui om… poate boteza cu apă, de la Dumnezeu și prin Domnul Isus. Totuși, vedem că Domnul Isus are mult mai multă Putere și poate să desăvârșească pe om. El nu numai botează în apă, ci are puterea să-i scufunde pe oameni în Duhul Sfânt și în foc. Da, Domnul Isus are puterea să facă o adevarată și totală curățire; doar El poate dărui iertarea totală, prin Sângele Său, pe când, în alte vremuri, încercau prin sângele dobitoacelor… Totuși, aceste lucruri nu erau îndeajuns ca să dăruiască iertarea și curățirea totală, pe când Domnul Isus are Puterea Totală pentru a dărui iertare. Mai mult de atât, Biblia ne învață că Domnul Isus poate să desăvârșească și nimeni altcineva, doar El…. Ioan botezătorul, Moise, Ilie sau oricine altcineva… nu pot face acest lucru; nici un om, ci doar Domnul Isus poate să-l desăvârșească pe un om și pe aleșii Tatălui. Dacă vrem să ajungem la starea aceea, în care nimic rău să nu fie în noi, ci doar tot ce este Bun și Desăvârșit, trebuie să realizăm că noi nu putem; un om nu poate, ci doar Domnul Isus care S-a jertfit pentru noi, Cuvântul Întrupat, Dumnezeul Viu și Puternic. Trebuie să realizăm că El poate și are Puterea aceasta.

                “şi Îşi va strânge grâul în grânar;”  – Deci, grâul reprezintă binele sau oamenii care au fost curățiți și au devenit un Rod Vrednic pentru Tatăl Ceresc. Cuvântul “grânar” este apotheke. Cuvântul apotheke este folosit de vreo șase ori; asta pentru ca să explice același lucru. La fel ca în Matei 13:30, când e vorba de Împărăția Cerurilor și când s-au strâns fii Împărăției Lui Dumnezeu într-un grânar, acest cuvânt e folosit într-o situație similară și în Luca 3:17. Până la urmă, se înțelege că Domnul Isus va lua grâul [oamenii buni, care au ales pocăința și curățirea pe care le-o dă Domnul Isus] și va pune grâul într-un grânar sau într-un loc sigur; locul unde va păstra grâul. Esența e una simplă: Domnul Isus ne va lua la EL și ne va pune într-un loc sigur, anume pregătit pentru cei buni, adică în Ceruri, în Rai, în Împărăția Cerurilor.

            “dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”  – Pleava încăpățânată, oamenii încăpățânați și care s-au împietrit să nu-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor, cei care nu s-au pocăit, oamenii răi, care nu doresc nici o schimbare, vor fi separați de cei buni, dar nu numai atât. Oamenii răi nu vor fi numai separați; pe când grâul găsește odihnă într-un grânar… pleava va găsi durerea, pedeapsa separării de cei care sunt buni. Ei nu vor avea pace; ei vor găsi suferința. Fraza “arde într-un foc care nu se stinge”, semnifică suferința permanentă, o pedeapsă veșnică, ce nu se va opri… e suferință totală; pentru evrei, focul semnifică pedeapsa Lui Dumnezeu.

                Esența versetului acesta este că Domnul Isus va face curățirea. El e gata să facă separarea între cei răi și cei buni. Cei buni vor merge la un loc de siguranță, de pace, de odihnă veșnică… pe când cei răi vor merge la neliniștea veșnică, la suferința care nu se sfârșește. Aceasta e o lucrare pe care El o va duce până la capăt și toată “aria” (tot “ogorul”)… va fi secerat; binele va fi separate de rău și răul de bine -- răul la veșnica pedeapsă și binele la veșnica răsplată. Acum trebuie doar ca noi să nu ezităm, să nu pregetăm, ci să ne pocăim cu adevărat, ca să fim găsiți buni în Domnul Isus, ca un Rod ales de Domnul Isus pentru Tatăl, Dumnezeu, Rod ales Desăvârșit pentru veșnica fericire și pace. Pentru ca nu există alte opţiuni decât binele şi răul, nu există alte destinaţii decât Raiul si iadul, depinde de alegerea noastră unde vrem să ne găsim, dacă vrem să ne curăţim.

Matei III - Versetul Unsprezece

Matei III – Studiu

Versetul Unsprezece – “Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

                “Cât despre mine,” – După ce Ioan botezătorul a descries și a dezvăluit adevărul despre farisei, saduchei; despre starea lor, viața lor, gândirea și inima lor… a început să vorbească despre el, să se descrie în puține cuvinte… e normal ceea ce face. De obicei, când mustri pe cineva, persoana care nu vrea să primească mustrarea se grăbește ca să găsească un defect, o slăbiciune sau ceva pentru contra-atac. Însă Dumnezeu i-a dat cuvintele potrivite pentru a răspunde. E interesant: cine poate să te coboare când te smerești, înjosești, când tu însuți îți recunoști slăbiciunile tale, când te vezi mic… Prin simplul fapt că te smerești, El te va înălța și nimeni nu te va doborî. Când descrii starea, situația și boala… e bine să te pui în locul lor, pentru că, capul aplecat nu poate fii tăiat. E clar: nu lăsa să fie necesar ca alții să arate cine ești și care sunt slăbiciunile tale; recunoaște-le tu, recunoaște chiar tu cine ești. E drept, uneori e nevoie ca cineva să-ți arate dintr-un punct de vedere defectele tale, dar nimeni nu-ți cunoaște mai bine defectele, slăbiciunile, decât tu însuți… nici un om nu poate să te cunoască mai bine ca tine însuți, mai ales daca mergi înaintea Lui și ai smerenie față de El. Vom vedea cum se smerește Ioan botezătorul când se descrie, când vorbește despre sine însuși. Aici vedem cum Ioan botezătorul lucrează, cum trăiește în smerenie și lepădare de sine. Cred că trebuie să aplicăm o astfel de atitudine și-n viața noastră - atunci putem avea autoritatea de a mustra, a sfătui, de a-i îndrepta pe cei din jurul nostru.

                “eu vă botez cu apă, spre pocăinţă;” – Ioan botezătorul ne descrie aici ceea ce face, ce autoritate i-a dat Dumnezeu și de ce. Vedem că mulți oameni de-ai Lui Dumnezeu au autoritatea de a boteza și Cel ce poate să boteze cu Duhul Sfânt este Domnul Isus (cum vom vedea). Ioan botezătorul face botezul spre pocăință sau, în anumite traduceri, “pentru pocăință”; “la pocăință”; “cu pocăință”. Vedem că, în versetele trecute, Ioan botezătorul nu boteza pe nimeni care să nu fi produs pocăință, care să nu se fi întors la Dumnezeu cu sinceritate și să arate fapte noi, o viață nouă. Prin fraza aceasta și prin versetele anteriore se clarifică faptul că botezul este a crede și a te întoarce la Dumnezeu; după aceste lucruri primești botezul - acest lucru încearcă să clarifice anumite traduceri. E foarte important ca botezul să recunoască pocăința; curățirea aceea când ai credință, recunoști și te pocăiești; să devii o făptură nouă, curățită. Acest lucru făcea Ioan botezătorul: el boteza pentru pocăință, el propovăduia prin cuvinte simple și puține, iar cei care aveau credință se pocăiau, cei ce recunoșteau, erau botezați. Asta e ceea ce făcea el și din acest motiv vedem cât de simplu a descris ceea ce face și de ce face acest lucru.

                “dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele.” – Domnul Isus S-a născut după Ioan botezătorul și a început lucrarea după Ioan. Însuși Ioan a venit pe acest pământ cu scopul de a pregăti, netezi Calea Domnului Isus, de a produce pocăință, întoarcere, Cuvinte de trezire și a-L introduce pe Domnul Isus cu autoritate. Faptul acesta l-a făcut. Domnul Isus e mult mai puternic decât Ioan botezătorul. Isus Hristos este Dumnezeu, Cuvântul Întrupat și e normal să zică acest lucru Ioan botezătorul. În unele traduceri se zice despre Domnul Isus că este așa de mare, încât Ioan nu merită să-I ducă încălțămintea. Alte traduceri spun că nu poate să ducă încălțămintele Domnului Isus. Așa de mare este Domnul Isus comparat cu Ioan. În greacă, cuvântul vrednic este hikanos și semnifică destul sau suficient în abilitate. Deci, în cultura ebraică se zice că obiceul de a purta încălțăminte era pentru un sclav, sau a dezlega încălțămintele era pentru un sclav. Era o jignire totală să ceri unui ucenic să facă așa ceva. E groaznic și jalnic să ceri așa ceva; un mare dispreț. Lucrurile acestea se cereau doar  sclavilor canaaniți, adică sclavi din neamuri. Ar fi absurd pentru ei ca să pună un sclav, rob evreu să poarte încălțămintea sau să dezlege curelele de la încălțăminte. Esența-i foarte deslușită: Ioan exprima smerenia, dar și Adevărul, care este Harul Lui Dumnezeu. Trebuie să realizăm ce înseamnă îndurarea Domnului Isus. Trebuie să vedem cât de nevrednici și incapababili de a face un lucru suntem; mai ceva ca niste robi. Ca să fii un rob de-al Lui Dumnezeu e un mare Har. Nu putem fi robi, nu vine asta de la noi, ci Harul Lui Dumnezeu, Darul Nemeritat ne ajută să putem face Voia Lui Dumnezeu. Ioan botezătorul, cel care a avut una dintre cele mai mari slujbe din Biblie, de a pregăti Calea Domnului Isus, de a netezi Cărarea pentru El… zice că nu este capabil, nici vrednic, că El nu poate să ducă curelele încălțămintelor… Dacă nu-i capabil și nici vrednic să facă asemenea lucru, cum va fi capabil să pregătească Calea pentru Domnul Isus? E clar. Așa e cu oricare dintre noi… chiar cu Ioan botezătorul, care e cel mai mare dintre toți oamenii care s-au născut din femeie. El explică cum a face ceva pentru Dumnezeu, a faceVoia Lui e imposibil cu puterile sale limitate, cu capacitatea lui, arătând cât de mare e Harul Lui Dumnezeu, care ne întărește, ne sprijinește și este făcut desăvârșit în slăbiciunile noastre. Lecţia simplă e, cum poate un om limitat să facă Voia Nemărginită a Lui Dumnezu? Simplu, prin Harul Lui, prin credintă, prin smerenie si umilinta in care sa nădăjduieşti in Domnul Isus.

                “El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” –  Vedem că, pe când Ioan botezătorul vorbea despre sine, se compara cu Domnul Isus Hristos… nu vorbea despre el însuși că ar avea ceva anume, ci arăta diferența dintre om și Domn. Asta e o gândire total spirituală și plăcută Lui Dumnezeu. Când te compari cu El, nu te mai vezi mare, dar cand ne comparăm cu oameni, ne vedem pe noi mai bine şi pe ei mai rau, aşa incepe mândria si ura. Să ne comparăm cu El și, în așa fel, să iasă în evidență El, să Se vadă Tot ce este Bun și Desăvârșit, să Se vadă Harul și Îndurarea Lui Dumnezeu. După ce Ioan botezătorul s-a descris prin umilință (și nu era imposibil să te smerești când te compari cu El, cu Domnul Isus)… a mers și a descris lucrarea Lui Dumnezeu prin cuvinte simple, a descris ce va face Domnul Isus oamenilor. Ioan a descris doar ce poate să facă, doar ce-i este dat lui de Dumnezeu să facă și cred că un om al Lui Dumnezeu poate să te boteze în apă sau cu apă, spre pocăință sau să te boteze; ca botezul să se unească, să se întâlnească cu pocăința, cu roadele noastre, într-o nouă viață, cu faptele noastre.  Într-adevăr… se poate ca un om de-al Lui Dumnezeu să boteze, asta venind de la Dumnezeu, dar ce nu poate să facă este să boteze cu Duhul Sfânt și cu foc. Ioan botezătorul zicea asta din motiv ca să le arate iudeilor că Domnul Isus are aceste puteri, cum vom vedea în versetele următoare: El are Toată Puterea să Desăvârșească și să facă pe cineva să fie plăcut Unui Dumnezeu așa de perfect și care ne iubește așa de mult, de ne cere atât de mult. Nu voi merge în detalii despre botezul cu Duhul Sfânt și cu foc, ci voi vorbi ce au înțeles ei și ce vorbea Ioan botezătorul în frazele acestea. M-am pus în locul lui Ioan botezătorul când rostea, la fel și-n locul evreilor când auzeau aceste cuvinte.

Botezul cu Duhul Sfânt este pur și simplu ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, e acea Putere a Lui Dumnezeu, coborându-Se peste oameni și în ei, e acea legătură între Dumnezeu și om, pe care doar Domnul Isus poate s-o facă. El va dărui această scufundare în Duhul Sfânt, în Dumnezeu. EL poate să dăruiască acea sfințire, apropiere de Dumnezeu. Doar El și nimeni altul nu poate să facă așa cum poate El. Botezul cu Duhul Sfânt este ce s-a întâmplat în Fapte 2. Este un nou început, o naștere în Dumnezeu; a fi o ființă duhovnicească, unde Dumnezeu să locuiască. Ioan botezătorul dăruia acest lucru, iar acest lucru trebuia să fie de înțeles pentru iudei. Acest lucru s-a împlinit, pentru că doar Domnul Isus putea să-l facă.  Acest lucru e clar pentru noi. Trebuie să fie clar și să înțelegem că doar El poate să boteze cu Duhul Sfânt, iar noi putem să botezăm în Numele Lui, cu apă, prin El și de la El.

Totuși, neclar este botezul cu foc. Pentru mulți, botezul înseamnă ceva similar cu ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii; pentru alții, botezul cu foc înseamnă botezul  încercării. E o mică dilemă, dar, după anumite versete și Biblic, botezul cu foc înseamnă să fii scufundat în anumite încercări, suferințe, greutăți. În ebraică, foc are multe semnificații: una înseamnă suferință, alta înseamnă pedeapsă, dar focul înseamnă și Slava Lui Dumnezeu. În Biblie ne învață că Dumnezeu mângâie pe cel ce suferă, pe cel care este în încercare. Sunt atâtea versete ce ne arată cum să suferim cu bucurie, că Slava Lui Dumnezeu este peste cel ce suferă pentru Dumnezeu. E interesant că suferi… și prin suferințele pe care le avem putem avea parte de Slava Lui Dumnezeu. De ce să avem parte? Pentru că L-am lăsat pe Isus Hristos să trăiască prin noi, și prin faptul că a trait, a suferit în noi, prin noi, pentru noi și pentru alții. Astfel, vom avea parte de Slava Lui Dumnezeu, Slava Domnului Isus. Sunt atâtea versete care zic asta, dar o sa rămân la versetele de aici. Totuși, această apropiere de Dumnezeu vestea Ioan botezătorul pentru cei ce cred. Se zice că Moise a intrat într-un foc mistuitor, în mijlocul Slavei Lui Dumnezeu [Exod 24:16-18]. Ce vestea aceasta și ce înțelegeau oamenii. Ei își imaginau că o să fie o scufundare în Slava Lui Dumnezeu, în Prezența Lui… cum s-a scufundat Moise în Slava Lui Dumnezeu, așa se vor îngropa în El…. Totuși, era mai mult decât atât. Ce minunat e să fii scufundat în Slava Lui Dumnezeu, să fii botezat cu foc! Aceste lucruri doar Domnul Isus le poate dărui, doar El poate dărui această desăvârșire. După cum vom vedea, doar El poate dărui aceste botezuri, ca oamenii să se apropie de El, să aibă acea desăvârșire minunată. Doar Domnul Isus poate dărui această apropiere de Tronul Harului. Domnul Isus să ne ajute și El să aibă milă!