Matei III – Studiu
Versetul Patrusprezece – “Dar Ioan căuta să-l oprească. "Eu", zicea el, "am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?"”
Se frământa în mine gândul cum de Ioan botezătorul știa Cine e Domnul Isus; de unde știa că El e Mesia? Mă gândeam că e ceva legat de credință …așa mi se părea… dar nu găseam exact cum. În Biblie, mai ales în Ioan 1:39-34, ni se arată că Ioan trebuia să-L cunoască pe Domnul Isus după semnul că va vedea Duhul Sfânt peste El, iar, în Matei 3, în Marcu 1 și în Luca 3 nu ni se relatează cum putea Ioan botezătorul să știe că Domnul Isus e Mesia. Un frate în Domnul Isus, un prieten scump, mi-a amintit despre întâmplarea cu Maria și Elisabeta, cum Ioan, chiar din burta Elisabetei, a simțit Prezența Domnului Isus în burta Mariei. Legătura dintre ei era chiar de când încă nu erau pe pământ, ci în burta mamelor lor… Ce interesant! Din momentul în care s-a auzit vocea Mariei, Ioan sărea în burtă și s-a umplut de Duhul Sfânt în burta maicii lui. Deși semnul că va vedea Duhul Sfânt peste Domnul Isus va confirma că EL e Mesia, Ioan botezatorul încă nu a avut acest semn, care să-l întărească și să-i consolideze credința lui cu realitatea. Totuși, neavând acest semn, Ioan știa că Domnul Isus este Mesia. Ioan știa, prin legătura Duhului Sfânt, Prezența și Puterea Lui. Acest lucru l-a făcut pe Ioan botezătorul să știe că acel neînsemnat care a venit să fie botezat e Mesia, Hristosul Lui Dumnezeu. Această legătură dintre ei exista chiar înainte să se nască. În Luca 1:41 vedem cum Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt, alături de pruncul din burtă; Ioan botezătorul a săltat în pântece. Prin credința și legătura Duhului Sfânt, Ioan a simțit și a știut că Domnul Isus, acest neînsemnat, e Mesia, Hristosul Lui Dumnezeu; a văzut că e mult mai mare decât el.
“Dar Ioan căuta să-l oprească.” – De multe ori, noi, în lipsa noastră de a crede și în bogăția noastră de cunoștință, căutăm să-L oprim pe El. Faptul că începem să-L cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, negăm că El este Nepătruns și nu putem să-L înțelegem în totalitate și de multe ori Îl oprim pe El și lucrarea pe care vrea s-o facă. De aceea ne trebuie credință, fiindcă Voia Lui Dumnezeu este mai mult decât o înțelegem și-o așteptăm noi. Aici s-a văzut, fiindcă Voia Lui Dumnezeu era Nepătrunsă; chiar și pentru cel mai mare om născut din femeie, era mai mult decât înțelegea și aștepta el. Faptul că Ioan botezătorul cunoștea Legea, proorociile, cunoștea Cine e Mesia… în cunoștința lui s-a îngâmfat și a uitat esența credinței, Harul Lui Dumnezeu, căutând să-L oprească pe Domnul Isus. Iar noi, de multe ori nu suntem deloc deosebiți și încercăm, căutăm să oprim Voia Lui Dumnezeu, lucrarea Domnului Isus. Faptul că Ioan botezatorul ştia că e nevrednic, ştia cât de mic e el comparat cu Domnul Isus (se vedea chiar nevrednic de a descălța încălțămintele, se vedea nevrednic de a fi chiar rob) nu trebuie să fie un exemplu pentru a ne motiva să oprim lucrarea pe care vrea sa o facă Domnul Isus; nu trebuie să fie o motivaţie sa dăm înapoi, pentru că e doar Harul Său, doar Îndurarea Lui Dumnezu, meritul Domnului Isus. Doar prin El suntem vrednici. Niciodată nu o să fim găsiţi vrednici prin faptele noastre, ci doar prin ce primim de la Dumnezeu - Îndurarea Lui, Jertfa Domnului Isus. Harul care este în Domnul Isus ne dă îndrăzneala să putem face ceva pentru El, de aceea… să alungăm frica şi să primim cu umilinţă, smerenie şi lepădare de sine Voia Lui Dumnezu, lucrarea Domnului Isus în viaţa noastră, chiar dacă nu suntem vrednici. Să facem binele pe care avem şansa să-l facem prin Harul și Meritul Domnului Isus.
"Eu", zicea el, "am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?"” – Ioan botezătorul înțelegea că el trebuie să se smerească și nu înțelegea de ce Domnul Isus, Mesia trebuia să Se smerească. Faptul că a zis, “eu”, s-a gândit doar la el și doar din punctul lui de vedere; așa cum înțelegea el. Era șansa lui Ioan botezătorul ca cineva, care era mai mare decât el, să îi slujească, să îl ajute. E interesant! Și noi am dori să vină cineva mai mare, mai tare decât noi și să ne slujească, să ne ajute și să facă slujbe sfinte pentru noi. La fel se aștepta și Ioan botezătorul ca Domnul Isus să înceapă lucrarea cu el… să-l boteze, fiindcă nu cel mai mic botează pe cel mai mare, ci cel mai mare pe cel mai mic…. Cel mic este binecuvântat de unul mai mare și speră să aibă această binecuvantare de a fi scufundat, ca o mărturie de curăție; cu atât mai mult, această scufundare să fie făcută de Domnul Isus, de mâinile Lui, de Mesia Lui Dumnezeu. Noi nu suntem excepții. Am dori să avem atenția oamenilor mai mari, să ne facă și nouă bine, să ne ajute… Mergem pe direcția că ei știu cum să facă lucrurile mai bine și că ei pot avea un impact mai mare și mai bun. Totuși, Ioan botezătorul își făcea lucrarea stând pe loc, iar oamenii veneau la el. Așa înțelegea și atât îi era dat să facă lucrarea. Însă, vedem că Domnul Isus lucrează cum nici nu se aștepta Ioan. Domnul a venit la el, iar acest lucru l-a surprins. Ioan Botezătorul nu înțelegea cum era posibil atâta Har și îndurare, astfel încât Isus să vină la el. Mai mult, cum să vină Isus la el, pe când el era cel ce avea nevoie; mergea pe conceptul: dacă ai nevoie de ceva, te duci și-ți iei. Da, și noi de multe ori ne gândim că trebuie să mergem la El, dar El este Cel ce vine la noi. Ba, chiar mai mult… fără să realizăm, El ne arată Har cum a arătat față de Ioan botezătorul. I-a dat șansa să facă ceva pentru El, cel mai mare Har. Ioan, în smerenia lui, a zis că nici încălțămintele nu e vrednic să I le ducă. Dar Harul S-a arătat mare față de el; asta pentru că s-a smerit. Și nouă ni se dă un mare Har ca să facem ceva pentru El. De aceea, nu trebuie să ne oprim, ci să ne smerim, să mergem înainte, prin credință, că altfel nu mai putem face Voia Lui Dumnezeu.
No comments:
Post a Comment