Matei III - Versetul Saisprezece

Matei III – Studiu

                                                                                                                        

Versetul Saisprezece – “De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”

                “De îndată ce a fost botezat”   –  În Luca 3:21 ni se zice: după ce a fost botezat tot norodul, iar în Marcu 1:13: îndată după ce a ieșit din apă. După cum vedem, Ioan botezătorul L-a botezat pe Domnul Isus chiar atunci. Nu a fost o zăbovire, ci chiar în clipa aceea Ioan botezătorul s-a lăsat înduplecat și L-a botezat pe Domnul Isus. Iarăși se vede cum lucrează Domnul Isus; cum lucrează Dumnezeu. Îndată… N-a fost ezitare, nici lenevire sau nehotărâre. Era hotărât și a lucrat hotărât, n-a dat înapoi, ci îndată a fost botezat. Nu numai că a fost botezat, ci îndată a mers înainte, a ieșit la suprafață, a ieșit afară cu mărturia că e curat înaintea Lui Dumnezeu.

                “a ieşit afară din apă.”   –  Nu a stat la discuții cu Ioan botezătorul, n-a stat în apă, ci, după ce și-a făcut lucrarea, a ieșit îndată din apă.  Totuși, asta ne arată că Domnul Isus a fost scufundat… adică, a intrat în  râul Iordan și a fost scufundat în apă, n-a fost stropit cum fac unii, ci a făcut mărturisirea îngropării în curățirea cu Însuși Sângele Lui, cu Sângele Mielului. E o dovadă adevărată că botezul nu se face prin stropit sau prin alte moduri, ci mărturisirea unui cuget curat. Mărturisirea pocăinței se face prin scufundarea totală în Sângele Domnului Isus.

                Totuși, Domnul Isus a ieșit îndată afară din apă, dar ce ne relatează aici e că Domnul Isus, după ce a ieșit, S-a rugat… și când S-a rugat, Cerul S-a deschis la rugăciunea Lui. E minunat cât de mult a iubit comunicarea cu Tatăl prin rugăciune. Legătura Lui cu Cerurile era extraordinară. Cuvântul ne arată că El, imediat după ce a fost botezat, a ieșit din apă și S-a rugat[Luca 3:21]. Faptul că Domnul Isus a ieșit îndată din apă, ne zice că El nu a stat să fie văzut de ochii tuturor. Nu era acolo pentru spectacol, ci, după ce a început lucrarea Lui prin a primi botezul, a ieșit repede din apă ca să Se roage. Numai în Luca (acesta fiind atent la detalii) ni se certifică că El S-a rugat când a ieșit din apă. Asta ne zice că nu oricine a văzut acest lucru; n-a făcut rugăciunea de ochii lumii, ci a făcut-o ca o Legătură cu Tatăl, cu Cerul… nu de ochii lumii, de a face impresie, ci era doar între El și Tatăl.

                “Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis,”   –  După ce a ieșit din apă, pe când se ruga, Cerurile S-au deschis. Atunci Împărăția Lui Dumnezeu, Împărăția Cerurilor S-a atins de pământ. Într-adevăr, Domnul Isus a deschis Cerurile prin rugăciunea Lui, în așa fel era legătura dintre Ceruri și pământ, dintre om și Dumnezeu, prin El. Vedem de la început că mijlocirea Domnului Isus a deschis Cerurile și a făcut o Cale, o Portiță, o Ușă spre Ceruri. Da, El este Marele nostru Preot Mijlocitor, care a deschis și deschide Cerurile pentru noi, ca noi să intrăm acolo, să căpătăm Îndurare înaintea Tatălui, în fața Tronului de Har. Așa de minunat e Domnul nostru Isus Hristos, Dragostea noastră, Mielul nostru, Marele nostru Preot, Singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu, între Cer și pământ, Singurul care poate să mântuiască, să-l desăvârșească pe cine-L primește. În Fapte 7:56, vedem un caz similar, unde Cerurile i S-au deschis lui Ștefan, înainte să-și dea suflarea pentru că era omorât de pietrele prigonitorilor…. Conecția lui Ștefan în Domnul Isus, prin Duhul Sfânt i-a dat Harul să vadă Cerurile deschise, pe Tatăl și Fiul. Vedem că noi putem să avem Cerurile deschise pentru noi, în Domnul Isus… să avem legătura cu Cerul. Ștefan și-a îndreptat privirile spre Cer, plin de Duhul Sfânt. A văzut Cerurile deschise. Era o rugăciune de răbdare, de Dragoste. În Ioan 1:51, Domnul Isus le promite că vor vedea Cerul deschis și îngerii Lui Dumnezeu coborând și suindu-se peste El Însuși. Această minune ne vestește că ființe dumnezeiești, ființe îngerești vor avea legătura cu noi. De ce? Pentru că și noi facem parte din aceeași Împărăție. Am devenit copii ai Lui Dumnezeu prin El. Prin faptul că ne-am unit, ne-am făcut Mireasa Lui, Biserica Lui. Ni se zice că îngerii privesc peste noi și se uimesc de ce face și ce taine are Tatăl în Domnul Isus pentru noi! Slavă Lui! Da, totul a început când Cerurile S-au deschis, ca Tatăl să facă mărturisirea despre Fiul Său, după cum vom vedea. Prin faptul că acest lucru S-a întâmplat, Domnul Isus a putut să zică despre Împărăția Cerurilor că este în inima noastră, adică… Împărăția Cerurilor a putut să fie în inimile noastre ca noi să fim născuți ființe cerești, copii de Dumnezeu; născuți în El. Totuși, dacă El n-ar fi deschis Cerurile la rugăciunea Lui, mai era oare în inima noastră o Împărăție Nemărginită? Deloc. Totuși, acest Har ni S-a dat pentru că El S-a rugat după ce a fost botezat, după ce S-a smerit și a coborât așa de jos. Acum să fim fără griji! El a lăsat Cerurile deschise, ca noi să-L urmăm. Unii zic că se referea la o lumină reflectând sau altele, dar am credința că erau chiar Cerurile, străzile de aur, Slava Cerească și Dumnezeiască. …Acestea S-au văzut… o Lumină Adevărată, ceva ce cuvintele nu po săt descrie. Da, Cerurile S-au deschis și vor rămâne atât timp cât El Mijlocește pentru noi; atât timp cât Îl avem pe El… El nu ne lasă dacă noi nu ne  lăsăm de El. De aceea, să îndrăznim să ne apropiem de Tronul Harului! Să vedem și noi cum Cerurile sunt deschise de Domnul Isus pentru noi. Să ne rugăm și să stăruim în rugăciuni fierbinți ale Duhului Sfânt!

                “şi a văzut”   –   Unii teologi susțin că Cerurile au fost deschise pentru Ioan botezătorul, bazându-se pe versetul 33 din capitolul 1 al Evangheliei după Ioan, dar, după cum vedem, nu oricine a putut să vadă Cerurile deschise. Domnul Isus le promite ucenicilor în Ioan 1:51, iar, în cazul lui Ștefan, în Fapte 7:56. În acest caz, se pare că doar Ștefan a văzut…. Deci, în această situație, Ioan botezătorul a văzut Cerurile deschise. Cu toate acestea, Cerurile S-au deschis pentru Domnul Isus, ca Duhul Sfânt să Se odihnească în mod tainic peste El. E foarte clar că vedenia era destinată lui Ioan botezătorul spre a fi văzută, în așa fel ca acesta să aibă confirmarea din partea Tatălui că Domnul Isus este Mesia Lui Dumnezeu, că El este Unsul ales, Care a venit anume pentru salvarea întregii omeniri. Iarăși Dumnezeu ne relatează modul în care El lucrează. Vedem iarăși lucrul acesta din punctul de vedere al unui om obișnuit. …un om mare, dar totuși obișnuit. Vedem că Dumnezeu a confirmat și a dat în mod special această vedenie pentru Ioan botezătorul, ca el să vadă minunile și semnele Lui Dumnezeu, în așa fel să se întărească credința în Domnul Isus și lucrarea Lui Dumnezeu. Repet: nu zice “au” văzut, ci a văzut, adică Ioan botezătorul era singurul care a văzut această vedenie și nimeni altcineva. De ce? Fiindcă acesta era semnul pe care L-a promis Dumnezeu, semnul pe care-l aștepta Ioan botezătorul. El trebuia să mărturisească altora din pricina acestui semn că Domnul Isus este Mesia Lui Dumnezeu, Mielul Divin… după cum vedem în Ioan 1. Cred că fiecaruia dintre noi ne este dat un semn anume sau mai multe, cu care să-L mărturisim pe Domnul Isus; semn care să confirme că El este Domn și Mântuitor, să întărească credința noastră și, în așa fel, să mărturisim cu Tărie Cine e El și ce poate să facă, de ce face și cum va face. De aceea… să căutăm semnele personale pe care ni le șoptește Tatăl să le așteptăm.

                “Duhul lui Dumnezeu”   –  E interesant cum lucrează Dumnezeu! Trebuie să ne întrebăm de ce Duhul Lui Dumnezeu nu S-a coborât când era în apă, pe când făcea botezul? De ce doar după ce a ieșit din apă și după ce S-a rugat? Să ne uităm în context… La început este pocăința. Când Cuvântul este propovăduit, auzit și primit, se aduce rodul pocăinței, iar, după ce pocăința s-a produs, se naște o viață nouă, condusă de un cuget nou și curățit. După aceste lucruri, ca mărturisire, se face botezul în apă, apoi… vedem că și Duhul Sfânt vine după toate acestea. Dacă analizăm cum toate acestea s-au întâmplat în context, vedem că, la rugăciunea Domnului Isus, Cerurile au fost deschise …și nu numai atât, ci Duhul Lui Dumnezeu a coborât din Ceruri, de la Tatăl peste Domnul Isus. Această vedenie, pildă prevestea că Domnul Isus va fi Acela care vă dărui Duhul Sfânt, Acela care va boteza, îi va scufunda pe oameni în Duhul Sfânt… prevestea Ziua Cincizecimii… Ziua unde Apostolii și ucenicii au fost scufundați în Duhul Sfânt; unde au fost botezați. Zicând asta, vedem că la rugăciune se deschid Cerurile, dar nu numai atât, fiindcă la rugăciunile noastre trebuie să coboare parte din Ceruri în acel loc. Duhul Sfânt trebuie să coboare peste noi, în noi și printre noi la rugăciunile noastre. Legătura era așa de mare în modul cum lucra Dumnezeu, cum Lucrarea Domnului Isus Se va face. Prevestirea Zilei Cincizecimii, unde Domnul Isus va dărui scăldarea Duhului Sfânt pe pământ, între oameni, era chiar în momentul acela. Să realizăm că botezul în apă și cu Duhul Sfânt nu erau deodată, ci erau, mai degrabă, după ce s-a botezat și nu în același timp. Duhul Sfânt a coborât când Cerurile S-au deschis la rugăciunea Domnului Isus. La fel ca în Fapte 2, Duhul Sfânt a coborât la rugăciuni, la cereri… Ni  se dă o lecție: și noi trebuie să insistăm, să ne rugăm, să deschidem Cerurile prin Domnul Isus și să coborâm Duhul Sfânt între noi!

                “pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”  În Geneza vedem că Noe a trimis un porumbel și acel porumbel a fost vestitorul de pace, de vești bune, de izbăvire, de un nou început. În Psalmul 55:6-7 vedem că porumbelul Biblic înseamnă odihnă, pace. Dacă aș avea aripile porumbelului, puteam să mă duc la odihnă, să zbor într-un loc plin de pace, în Prezența Lui Dumnezeu. Analizând din punctul acesta de vedere… Duhul Sfânt ne dă aripi să fugim spre Dumnezeu, în Prezența Lui Sfântă, ca să avem odihnă, pace, mângâiere, alinare și eliberare la El. E o adevărată binecuvântare să vedem că Duhul Sfânt a luat, de pildă, un chip trupesc în formă de porumbel! În Matei  10:16… vedem că porumbelul semnifică lipsa răutății sau inofensivitatea… blândețea, inocența, nevinovăția…. E minunat că Duhul Lui Dumnezeu e Blând, n-are nici o vină…. Puritatea și Inocența e ceea ce reprezintă Duhul Lui Dumnezeu. În ultimul caz, porumbelul aduce vești despre un nou început mai bun, de mântuire, de izbăvire, de pace, de îndurare. Acest Duh, care Și-a făcut o formă de porumbel și a venit peste Domnul Isus, vestește că e Duhul Lui Mesia -- un Duh de Ungere pentru Domnul Isus, cum zice în Isaia 61:1, un Duh care vestește eliberare, vindecare, pace, mângâiere, alinare, mântuire și izbăvire. Da, acest Duh a luat un chip de porumbel, special pentru a mărturisi că Domnul Isus e Mesia, după cum zice în Luca 4:18-22.

                Vedem în Ioan 3:34 că Duhul Lui Dumnezeu nu Îi este dat lui Isus cu măsură, ci semnifică Nemărginirea Lui Dumnezeu. Unii zic că atunci când a fost botezat Domnul Isus cu Duhul Sfant (nu sunt de acord cu așa ceva pentru că Domnul Isus era născut prin Duhul Sfânt, de la Dumnezeu), El era umplut de Duhul Sfânt și nu numai că era umplut, ci cum ni se zice: “paharul e plin de dă peste el”, adică plin cu untdelemn, cu Duhul Sfânt… Asta înseamnă că Duhul Lui Dumnezeu Îl împlinește și este peste El, Se odihnește în Jurul Lui. Nemărginirea Lui Dumnezeu era în El și-mprejurul Domnului Isus. Oamenii veneau la El și simțeau Puterea Lui Dumnezeu, Prezența Sfânta a Lui Dumnezeu… erau uimiți de cum vorbește cu atâta Putere.

                E minunat! …prin faptul că Domnul Isus a venit pe pământ, a murit… a înviat, a putut să vină și peste noi Duhul Lui Dumnezeu, Duhul Sfânt prin Domnul Isus, și nu numai să vină în noi, ci și să fie peste noi, să se odihnească peste noi. Cred că trebuie realizat din Efeseni 3 și multe alte versete că Tatăl I-a dat Domnului Isus Puterea Nemărginită, Duhul fără măsură, Duhul Nepătruns și Nemărginit. Totuși, acest Duh ne este dat și nouă. Ne este dat să fie peste noi, oriunde mergem pentru ca să se simtă Nemărginirea Lui Dumnezeu în Domnul Isus, prin Duhul Sfânt; oriunde să Se simtă că zburăm cu aripile porumbelului, că plutim și zburăm ca niște străini spre Casa noastră veșnică, Raiul Etern.

               

În traducerea engleză, versiunea KJV, ni se zice că Duhul Sfânt, în chip de porumbel, lumina peste El. Un învățător[John Gill] a zis că aceasta ar însemna că Duhul Sfânt era o Lumină Arzătoare, ca un foc… și, prin faptul că era un chip de porumbel sau ca un porumbel, semnifică modul cum plutea în aer sau cum se mișca peste Domnul Isus. Modul cum Duhul Sfânt Se mișca, se referă la acel pasaj din Genesa, de la inceput, precum că Duhul Lui Dumnezeu se mișca plutind pe pământ… Nu sunt destule informații sau n-am descoperit încă ceva care să-mi spună că Duhul Sfânt era sau nu ca un foc, dar ce știu e că Duhul Lui Dumnezeu Lumina și că în Duhul Lui Dumnezeu este Lumină. În final, să învățăm și să luăm aminte că Duhul Lui Dumnezeu este Lumină. Faptul că acest Duh ne dă Lumină, să sperăm că, după cum a Luminat și S-a odihnit peste Domnul Isus, să facă la fel peste noi. Pentru că în 1 Ioan ni se zice că Duhul Sfânt (Ungerea aceasta) ne va învăța în toate și vom ști tot ce avem nevoie, ce ne este necesar; acest Duh care este descris în Isaia 11:2-5…. Trebuie să căutăm ca să avem pe deplin acest Duh în noi și peste noi; să ne lăsăm conduși, Luminați de acest Duh. Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt fără măsură! Domnul Isus să aibă milă!