Habacuc 2:1 M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.
Noi plîngem mult și așteptăm un răspuns, o rezolvare… așteptăm ca Domnul să raspundă într-un fel sau să ne dăruiască ce cerem. Cerem daruri, cerem binecuvîntări, cerem multe lucruri de la Domnul și ne gîndim de ce El nu răspunde, de ce nu ne dă ce cerem. Ne gîndim că Domnul nu vrea să ne dăruiască, credem că Domnul nu vrea să avem anumite binecuvîntări, iar asta e o mare înșelăciune, o minciună cu care ne înșală cel rău.
Dumnezeu vrea să ne răspundă, vrea să ne dăruiască binecuvîntări, daruri și multe lucruri frumoase și bune. Normal, El nu ne dă absolut tot ce dorim noi; asta ca să fie spre binele nostru. Dar oare de ce nu ar fi anumite binecuvîntări spre binele nostru, ne-am întrebat și realizăm de ce? E simplu.. pentru noi, ca oameni, primim binecuvîntări de la EL și ne folosim de ele în mod greșit, nu știm cum să le folosim. Vedem acest lucru la aproape toată omenirea… Dumnezeu i-a binecuvîntat, iar oamenii fac din binecuvîntările Lui blestem din pricina păcatului, Dumnezeu binecuvîntează și majoritatea nu stiu cum să se folosească de aceste binecuvîntări. Oare de ce e așa? Fiindcă Dumnezeu binecuvîntează la vremea potrivită… este scris: ‘‘ce plăcut e un răspuns la timpul potrivit‘‘… la fel e și cu noi. Dumnezeu ne va da binecuvîntarea cînd suntem pregătiți pentru ea, ne va dărui acel dar doar atunci cînd îl putem folosi ca să fie o binecuvîntare și nu un blestem.. dar deseori noi insistăm în încăpățînare și cerem lucruri pentru care nu suntem pregătiți. În așa fel ajungem să facem jurăminte sfinte, facem lucrari care ne par prea grele și ne întrebăm de ce-i așa? E simplu de ce… ca să primim adevărate binecuvîntări (și să fie cu adevărat binecuvîntări), trebuie să ne pocăim, să ne sfințim, să creștem în credință, în dragoste și în putere; numai așa vom putea purta binecuvîntări așa de mari și nepătrunse ale Lui Dumnezeu.
Să ne trezim și să nu ne înșelăm… Dumnezeu a rînduit totul spre binele celor ce-L iubesc , voia Lui lucrează în noi și prin noi mai mult decît cerem și gîndim noi. De aceea, să fim gata să acceptăm voia Lui; acceptarea constă în așteptare, așteptarea constă în răbdare și răbdarea aduce biruință, iar biruința aduce nădejdea spre un bine nespus mai bun. Să avem credință în El și să cerem cu credință, ca și cum am primit.. deși se vede că acum n-am primit binecuvîntarea cerută, dorită, ea este ca și a noastră dacă stăruim în sfințire și ne pregătim ca să ne folosim de darul Lui spre folosul altora, să folosim darul după voia Lui; spre binele nostru.
Plîngerile lui Ieremia 3:26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Totuși, cum zice acest verset, este bine să aștepți în tăcere răspunsul Domnului. Nu ne vorbește că va fi bine în viitor, ci ne vorbește că, atunci cînd aștepți răspunsul Lui în tăcere, este spre binele nostru. Cred că, așteptînd în tăcere, ne va crește și ne va ajuta să vedem că El ne va răspunde, că El deja dorește să ne răspundă… să auzi cum El, ca un tunet, Își întinde Mîna Lui din Ceruri ca să ne ajute, elibereze, vindece, mîngîie, întărească, ocrotească; să ne dăruiască mîntuire și biruință!
Contrariul se va întîmpla dacă nu așteptăm în tăcere… ceea ce va fi prea probabil, pentru că noi vom fi preocupați să nu ascultăm de răspunsul pe care-l va da El. Vom fi prea concentrați de alte lucruri decît a ne pregăti să ascultăm și să înțelegem cu adevărat răspunsul Lui! E timpul să realizăm căci Cuvîntul nu ne vorbește degeaba, iar tăcerea în așteptare îi cererea pe care o facem Tatălui… tăcerea în așteptare e cum I-ai zice Lui Dumnezeu: ‘‘vorbește, Tată, iar noi ascultăm cu toată atenția și tot cugetul nostru… nu ne vom lăsa tulburați de altcineva, de altceva… nu vom lăsa ca atenția noastră să fie atrasă altundeva decît în așteptarea raspunsului Tău minunat! ‘‘
Da! Este bine, chiar acum să așteptăm răspunsul Tău, să așteptăm în tăcere, cu toată răbdarea, și, prin această răbdare, vom da dovadă celor din jur că noi avem credință în Dumnezeu, în Domnul Isus, în dragostea Lui… nu e nevoie să mergem pentru a ne plînge altora sau să ne pierdem, ci e timpul să așteptăm și să ne încredem în El.
Să ne amintim că Habacuc… care a mers la locul lui de strajă, de veghere… (locul lui de așteptare), a așteptat răspunsul Domnului.
Vreau ca și noi să ne amintim că locul nostru de strajă, de veghere este rugăciunea, în odaia noastră și să așteptăm în tăcere și deplină încredere că El va răspunde; să tacem înaintea Lui… cum zice în Psalmul 37 și în alte părți… să fim gata. Să realizăm că Adevărul e minunat și să prețuim acel Adevăr, să ne pregătim să-L înțelegem și să ne folosim de El! E timpul acum ca niciodată! Rugăciunea e chemarea noastră făcută de El la așteptare in credință si staruință în tăcere.
"ce plăcut e un răspuns la timpul potrivit" greu ii sa astepti timpu potrivit...
ReplyDelete