Matei III – Studiu
Versetul Nouă – “Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!' Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”
“Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă” – Dumnezeu a descoperit clar cum fariseii erau gata să pună o barieră, o împietrire, o nădejde înșelătoare ca să scape de Adevăr, să scape de ce le cere lor cu Adevărat Dumnezeu. Am văzut că de multe ori sunt ca un fariseu, ca din aceia fățarnici din Biblie… Mă grăbesc în a crede că pot să zic, să dăruiesc nădejdi false sufletului meu, prin a zice în mine că totul e bine, că nu-i mare rău, din felurite motive. Este o vorbă, pe care nu mi-o amintesc cu exactitate, însă voi încerca s-o redau aproximativ…Ea sună cam așa: “repetând prin cuvinte ce crezi, nu face neapărat să devină adevărat ceea ce zici“… La fel e și cu noi. De multe ori… repetăm cuvinte de comfort, doar să scăpăm de una sau alta. Apoi, ne trezim cu întrebări de tipul: „de ce?“ Ne repetăm prin cuvinte ce ne dăruiesc nădejdi înșelătoare, iar faptul că zicem un lucru, nu ne va ajuta cu nimic dacă nu e bazat după Cuvântul Său. Ce folos să zicem în noi înșine și să credem că putem zice despre Dumnezeu că înțelege. Dumnezeu îngăduie și, până la urmă, ne trezim numai cu suferințe, fie fizice, fie spirituale. Asta numai datorită faptului că ne-am hrănit cu “nadejdi înșelătoare”, cum zice în Ieremia. În unele traduceri, ni se spune să nu ne gândim să zicem la alții, iar în altele: să nu presupuneți că puteți zice la alții… Până la urmă, se subînțelege, nu este doar a zice în tine însuți, ci e vorba să transmiți cuvinte care dau comfort, care dau nădejdi false și, de multe ori noi, ne hrănim unul pe altul cu astfel de cuvinte, ca o scuză înaintea Lui. E o realitate că nepăsarea noastră, comfortul nostru se transmit, iar asta se vede în jurul nostru, când facem scuze să gâdilăm, să lingușim, să dăruim comfort, nicidecum o realitate spre Adevăr. Cel mai important, să realizăm simplu: cu blândețe să sădim Cuvântul Său, să avem trezire, să nu ne hrănim cu nădejdi înșelătoare, ci să trăim după cum este scris, după Adevăr.
“,Avem ca tată pe Avraam!'” – În Ioan 8:33,39-40,53 și în Fapte 13:26 vedem cât de obsedați erau evreii de Avraam. Un slujitor de-al Lui Dumnezeu zicea că pentru evrei era perina lor față de orice comfort. Vom vedea în multe exemple că Avraam era ca un idol pentru ei. Este foarte bine să ai un exemplu, să înveți și să-l respecți, dar ei credeau, orice ar fi, că Dumnezeu are o prioritate față de ei. În unele traduceri se spune că ei ziceau că-s sămânța lui Avraam, că ei vin din Avraam. Ziceau asta pentru că se încredeau în făgăduințele Lui Dumnezeu. Ce mare înșelătorie aveau evreii, crezând că Dumnezeu va împlini tot ce a promis seminței lui Avraam, prin faptul că a promis și Cuvântul Său e Da și Amin, iar tot ce zice El se împlinește cu credincioșie. Așa înțelegeau ei și aveau într-un fel dreptate, dar nu înțelegeau că Dumnezeu n-are nici o datorie față de nimeni și nimic. Întrebarea e foarte simplă: ne ascundem sub anumite promisiuni, făgăduințe pentru că-L „avem” pe Domnul Isus. Ne zicem: avem pe Tată pe Domnul Isus, suntem copiii Lui, sămânța Lui și așa ne înșelăm. De ce? Fiindcă ne ascundem de Adevăr și nu trăim Adevărul Lui Dumnezeu. Putem să zicem cât vrem: avem pe Domnul Isus. Degeaba, daca nu se și vede lucrul acesta. Pavel ne spune în Romani (și în alte locuri) că fiii lui Avraam sunt cei ce au credință, cei tăiați împrejur la inimă… la fel, copiii Lui Dumnezeu sunt cei călăuziți, conduși de Duhul Lui Dumnezeu, care trăiesc în Lumină, în sfințire, în Dragoste, în Tot ce este Bun, în Domnul Isus, în Tatăl. E foarte simplu și trebuie să realizăm acest lucru: putem zice că-L avem pe Domnul Isus, iar acest lucru să nu se vadă prin viața noastră. La fel și evreii ziceau că-l au pe Avraam, dar nu aveau credința, nici faptele lui Avraam și nici neprihănirea lui. Sper ca și noi să nu ne facem perine unde să dormim spiritual, ci să fim gata și treji în Adevărul Lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute la acest lucru!
“Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” – Unii zic că pietrele ar putea fi niște neamuri, care să se boteze, astfel pietrele semnificând că sunt neamurile. Alții zic că Dumnezeu poate chiar din pietre să facă fii ai lui Avraam. Dar ce este cert despre mesajul Lui Dumnezeu, prin Ioan botezătorul, este unul simplu: Dumnezeu este Atotputernic, Nemărginit și El poate să facă ce vrea. Mai mult de atât, Ioan clarifică Harul Lui Dumnezeu, Darul Nemeritat, adică… ei nu meritau nimic, Dumnezeu nu datora nimănui nimic. Acest mesaj este unul simplu, chiar dacă ei erau și se credeau fii ai lui Avraam, Dumnezeu n-are nevoie de ei. Iarăși Ioan nu i-a cruțat de Adevărul Lui Dumnezeu și, simplu, a descris lucruri așa de profunde. Totuși, când stau și mă gândesc… e foarte ușor să mă găsesc în situația aceasta…. Dumnezeu chiar poate să scoată copii de-ai Săi, copii care să fie cu adevărat copiii Lui, să-L reprezinte, să trăiască mai sfânt, cu mai multe credință și Dragoste. Trebuie să realizăm ce mare e Harul Lui Dumnezeu pentru noi și că Dumnezeu n-are nici o datorie față de noi. Dacă noi nu vrem, dacă nu încercăm, El niciodată nu ne va forța, ci va găsi pe cineva pe care să-l aleagă. Dumnezeu e Prea Mare, Preaînalt ca să aibă nevoie de noi, dar, în Dragostea Sa, ne dă Harul să fim ceva nespus de minunat și frumos, însă… Dumnezeu n-are nici o obligație față de nimeni. Acest adevăr ar trebui să-l recunoaștem și să prețuim Harul Său, pe Domnul Isus… și viața pe care ne-a dat-o, s-o trăim în Dragoste, Sfințire, Pace și în Tot ce este Bun. În versetul anterior explicam soluția, ce lipsește. Vedem că iarăși Dumnezeu a dat o motivație să facem ce trebuie, ce așteaptă El de la noi. Totuși, sper ca fiecare din noi să realizeze cât de mare e Harul Său și să prețuim acest Dar, în așa fel să facem după cuvintele lui Pavel: “harul să nu fie în zadar”, sau… la sfârșit să putem zice: “harul n-a fost zadarnic” pentru noi. Domnul Isus să ne ajute!
No comments:
Post a Comment