Matei III – Studiu
Versetul Șapte – Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
“Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui” – Fariseii și saducheii vedeau botezul ca pe un ritual rece. Au făcut botezul ca o fațadă. Noroadele își mărturiseau păcatele, greșelile și recunoașteau cine sunt ei… dar vedem că fariseii și saducheii au venit să facă botezul fără sinceritate. Ei veneau direct să fie botezați. N-aveau credință încât să producă rodul credinței, și anume pocăința. Aceasta este orbirea spirituală… Credința vine în urma auzirii Cuvântului Lui Cristos, ne spune Biblia. După aceea, vedem în 1 Ioan 1:10: “Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.”. Vedem că și Domnul Isus avea niște discuții cu fariseii și preoții… Domnul Isus zicea că ei sunt orbi. De ce? Fiindcă ei n-au crezut în ce a zis Domnul Isus, deoarece Cuvintele Lui n-au pătruns în inima lor împietrită… ca să se trezească la Adevăr. Adevărul ne dă eliberare, trezire, ne deschide ochii ca să vedem unde am greșit, unde avem nevoie de vindecare, de ce trebuie să ne lăsăm, cum să ne schimbăm și ce trebuie să devenim. În capitolul 8 din Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus explică de ce fariseii, saducheii, iudeii… nu pot să fie mântuiți. În versetul 37 ne zice despre cum Cuvântul nu pătrunde în ei, și prin faptul acesta vedem că ei nu primesc Cuvântul: din cauza împietririi lor - de aceea n-au ajuns să creadă și să-și vadă greșelile… În Ioan 9, vedem că Domnul Isus îi numește orbi prin faptul că ei zic că văd și totuși nu văd păcatele lor, nu văd Adevărul Lui Dumnezeu, nu credeau Cuvintele Domnului Isus, nu primeau Cuvintele Lui… Cred că așa se întâmplă în majoritatea cazurilor celor ce sunt pierduți și se pierd… fiindcă nu primesc Cuvântul Său, nu cred în Cuvântul Său și nu se lasă prelucrați de Cuvânt, în așa fel încât să aducă rodul pocăinței din credința lor. E interesant: fariseii s-au împietrit fiindcă au avut o credință de comfort, o credință limitată. Au făcut un dumnezeu de comfort, în așa fel n-au mai cunoscut Cuvântul Lui Dumnezeu, pe Domnul Isus. De multe ori și noi ne împietrim și ducem lipsă de lepădare de sine, smerenie, de a primi Cuvântul așa cum e, de a crede în Cuvânt și de a produce acea pocăință sfântă și pură.
M-am gândit să mă pun în situația lor și, de câte ori încerc să fac ceva, fără să realizez că e o fațadă- e ceva rece, lipsit de Dragoste, sinceritate, credință și pocăință. M-am regăsit în fariseii aceștia, pentru că de multe ori mărturisesc un lucru și lăuntrul meu e total diferit. Ei au venit să mărturisească pocăința… cum au murit față de lume. Atâtea minciuni sunt în noi prin faptul că nu vrem să recunoaștem păcatele noastre, pe care noi le-am făcut. minciuna este în noi, orbirea aceea sufletească este a noastră, prin faptul că nu avem Adevărul în noi și nu vrem să-L primim ca să vedem greșelile noastre, păcatele noastre de care trebuie să ne pocăim! Cred că trebuie să învățăm să nu fim ca fățarnicii din Biblie, ci să învățăm să ne cercetetăm înaintea Lui Dumnezeu pentru a vedea Adevărul Său; să primim Cuvântul fără părtinire, cu lepădare de sine, ca să ne pocăim. E cel mai grav lucru această împietrire, cum ar fi să zici că n-ai păcate sau greșeli… Dacă mă cercetez în fiecare clipă, găsesc o nouă greșeală, un nou defect, o nouă slăbiciune, atunci când privesc spre El și mă văd pe mine… Ăsta e Adevărul Lui Dumnezeu, asta e pocăința noastră, care trebuie să se înnoiască; îngroparea și învierea noastră în Domnul Isus. E așa de periculos să ajungem pierduți prin faptul că nu recunoaștem greșelile noastre, că ne grăbim să facem voia Lui Dumnezeu, fără pocăință, fără credință, fără acceptarea Cuvântului Său. Să împlimim Cuvântul Său cu Dragoste fierbinte, pocăință, credință; să fie o faptă arzătoare a Domnului Isus, care locuiește și trăiește prin noi. Dacă nu facem așa, avem un mare risc să ne pierdem. Domnul să Se îndure!
“le-a zis: "Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” – Ioan botezătorul a dat pe față cine sunt acest oameni de genul acesta. Sunt oameni născuți din șerpi; născuți din șarpele cel mare și vechi, diavolul, satana; …din cel rău și sursa a tot ce este rău. Vedem că, cei care au Adevărul în ei sunt născuți din Dumnezeu, bazându-ne pe Sfânta Epistolă a lui Ioan, Apostolul. Tot așa, vedem că cei care nu-s născuți din Dumnezeu, au minciuna în ei, neadevărul. Domnul Isus ne zice în Evanghelia lui Ioan că tatăl minciunii este diavolul, satana; iar fiii lui sunt cei care mint, iudeii, fariseii, saducheii. E interesant dacă privim și învățăm de la acest lucru. Așa putem fi numiți și noi. Sunt chiar mulți dintre “creștini” care nu trăiesc după Adevăr și nu acceptă Adevărul-- Isus Hristos din Nazaretul Galileii, născut în Betleem; Isus care este Domnul, Cuvântul Întrupat, Dumnezeu. Dacă nu-L primim pe Domnul Isus, Cuvântul și nu acceptăm Adevărul, care ne arată greșelile, ceea ce trebuie să facem și ceea ce nu trebuie să facem; de ce anume să ne lăsăm, unde și când să ne pocăim. Dacă nu primim Adevărul, putem fi numiți pui de năpârci. Fiindcă n-am primit Adevărul, Cuvintele Lui Dumnezeu și nu credem în El, nu dorim să ne trezim la Adevăr, să simțim cât de dureros e păcatul pentru sufletele noastre, nu vrem să vedem defectele noastre, ci trăim o iluzie, o moarte spirituală, un cancer sufletesc, care nu se vede până nu este facută examinarea, cercetarea profundă în Dumnezeu, Domnul Isus, în Cuvânt și în Duhul Sfânt. Ne trebuie o mare trezire la Adevărul Lui Dumnezeu. Putem zice că suntem născuți din Dumnezeu și că avem Adevărul din nou și să găsim noi defecte, greșeli, de care trebuie să ne pocăim? Putem să spunem unde avem nevoie de vindecarea dată de Rănile și Sângele Lui; pe care o dă Dumnezeu, în Domnul Isus, prin Duhul Sfânt? Avem acest Adevăr: născuți din Cuvânt și Adevăr, încât să realizăm cine suntem noi și cine este El?
Deci, cred că tatăl, adică satana acelor pui de năpârci… i-a orbit și le-a dat o lucrare înșelătoare… i-a învățat să aibă o mântuire falsă, o cale greșită, cea a pierzării… Ei erau învățați să facă așa, iar Ioan botezătorul i-a întrebat profund: cine v-a învățat să fugiți de la Adevăr? Cine v-a învățat că puteți fi mântuiți fără pocăință, fără credință, fără Adevărul Lui Dumnezeu, CuvântuL Său, Domnul Isus? E incredibil de câte ori acel “cine” (despre care întreabă și vorbește Ioan botezătorul) ne învață că în Ceruri putem ajunge cu nepăsare, cu păcate, fără pocăință, fără credință, fără împlinirea aceea în Cuvântul Său, în Domnul Isus. De ce ne lăsăm conduși de iluzia, de orbirea aceea spirituală, crezând că în Ceruri vom putea ajunge cu o credință de comfort, fără rodul pocăinței. De ce credem că putem ajunge în Ceruri cu o pocăință de fațadă, cu fățărnicie, cu prefacere, cu lipsă de Dragoste, fără lepădare de sine? De ce ne înșală cel rău, de ce ne amăgește șarpele cel mare că putem ajunge în Ceruri trăind oricum și având în noi orice păcat… ? El ne înșală fiindcă nu vrem să primim Cuvântul, cu lepădare de sine, fără părtinire; ne înșală fiincă nu vrem să avem Dragostea Adevărată pentru Adevărul Său și nici să credem acest Adevăr, pe Domnul Isus, Cuvântul. De aceea, Domnul Isus Hristos să pună în noi Cuvântul Său, să ne trezească și să fim vii pentru Dumnezeu, Tatăl!
No comments:
Post a Comment