...Se făcea că sunt într-o curte ce împrejmuia o clădire. Mi s-a spus că acea clădire e o biserică. Dincolo de gard, un tînăr începe a vorbi cu o altă persoană din respectiva curte. Limbajul tînărului nu era vulgar, însă destul de ștrengăresc. După ce termină scurta dicuție, tînărul sare gardul în curte și se cocoțează pe un zid și niște scînduri, apoi ajunge în clădire. Mi se spune și mie că doar așa pot pătrunde în biserică, deoarece e o nuntă în acea zi, doar invitații putînd intra pe ușa din față. Imit tînărul dinaintea mea, cățărîndu-mă și eu pe zid. Ajung în clădire. Intru pe o ușă din dos, asta deoarece mi s-a dat de înțeles că numai pe acolo puteam intra. Ajung undeva la un balcon. După cum era interioriul, nu arăta a fi Biserica nr. 1, dar eu așa aveam impresia, cum că ar fi.
...Ajung în balcon. Pe pereți era plin de pînză de păianjen. Mi s-a dat de înțeles că ar trebui să fie o nuntă în acea zi, iar cei prezenți așteptau să vină mirele și mireasa. Peretele din partea dreaptă (privind din partea celui care predică...sau locul unde stau frații în Adunare) era plin de pînză de păianjen și praf. În mintea mea îmi zic:-„Cum pot aștepta ei în modul ăsta o nuntă?“ Nu stau mult pe gînduri. Iau o mătură cu coadă și mă apuc a mătura peretele. În scurt timp termin de măturat acel perete. Ajung la cel din mijloc. Îl vad prăfuit, exact cum e un perete de lîngă un trotuar, după ce o ploaie torențială a avut loc, iar praful de pe trotuar a fost imprimat de picuri pe acel perete. Mătur și acel perete. Trec la cel din partea stîngă a amvonului (sau partea în care stau în Adunare surorile). Acolo găsesc, pe lîngă pînză de păianjeni și praf, un perete cu tencuiala căzută și var coșit. Exact cum e un perete al unei case părăsite. Bineînțeles că mă apuc și acolo să mătur. Mă sperii la un moment dat pentru a nu fi luat la ceartă. Asta din cauză că începuse să curgă tencuiala și varul de pe pereți. Mă uit pe podea să văd cîtă mizerie a lăsat ceea ce eu am măturat. Respir ușurat că doar un pic de praf era pe podea, nimeni neputînd să mă acuze că am stricat de tot peretele. Mătur ce era căzut de pe perete și-mi spun să mă opresc pentru că lumea se aduna din ce în ce mai mult, iar acel moment nu era tocmai prielnic să mă găsească facînd curat; clipa nunții fiind foarte aproape.
...Mă îndrept spre locul fraților din Adunare și mă așez pe un scaun. Mă uit în jurul meu și văd mai mult praf și mai multă pînză de păianjen decît era înainte de a mătura acolo. Îmi spun că:-„E, aici e de făcut curățenie, nu glumă! Mi-ar trebui minim trei zile. Nu e tocmai momentul potrivit să fac curățenie, iar ei să nuntească“. În tot acest timp, lumea se aduna în număr tot mai mare. A ajuns să fie plină acea încăpere. Începe să se audă o cîntare. Era cîntată de un cor(genul corului radio). Acel cîntec, însă, era cîntat foarte profesionist, neavînd mai nimic spiritual. Zic asta pentru că nimeni nu era mișcat de acel cîntec. Era doar un sonor acolo, oamenii avînd cu totul alte preocupări (șoșoteau, rîdeau, bîrfeau; lucruri nu tocmai ce ar trebui să aibă loc într-o biserică creștină). Un gînd îmi trece prin minte:-„Nu mai stau aici. Nu e nimic spiritual...“ Revin și-mi zic:-„Totuși, să stau. N-am văzut cum e o nuntă la pocăiți...“ Cîteva rînduri mai în față, văd două persoane cunoscute mie (ce am visat era strict pentru acele persoane). Aud glasul unui tînăr lîngă mine:-„Ce s-a ajuns! Pocăiții fac nunta fix ca în lume.“ Îmi îndrept privirile spre amvon. Pastorul stătea pe un scaun. Era destul de mulțumit, încît zîmbea. Lîngă amvon, erau două păpuși ce reprezentau un mire și o mireasă (exact cum se pune pe o mașină a mirilor...la o nuntă lumească).
...Mă uit în partea mea dreaptă. Văd o rudă foarte apropiată cu mine. Era bine machiată, cu părul vopsit și foarte aranjat la coafor. Unghiile erau făcute, iar îmbrăcămintea era la pas cu moda zilelor noastre. –„Vai, mi-e rușine mie acuma. De se va supăra un frate de felul cum e ea îmbrăcată?...mai ales că o cunosc...“ după un timp în care văd că nimeni nu o observă...
:-„Nu se va întîmpla nimic, oricum e nuntă și pot participa și invitați din lume. Nu cred că va fi cineva deranjat de cum arată ea în Adunare, doar se știe că ea e din lume și nimeni nu se va poticni.“ Între timp, se lansează un zvon printre oamenii din încăpere:-„Vine poliția!“ Foarte puțini au plecat la acest zvon. Restul din cei ce au rămas, se ocupau de aceleași lucruri (bîrfă, șușoteli, rîsete, glume), fără vreun gînd de rugăciune sau cîntare.
...După cîteva momente, fratele pastor se ridică în picioare pentru a face un anunț important (fratele avea părul alb, era destul de înaintat în vîrstă, în jurul a 75-80 de ani):-„A venit poliția, însă nu vă temeți, așa a fost și-n trecut (mi-a trecut prin minte faptul că vorbește de comunism; perii albi erau o dovadă bună). Voi trebuie să le arătați actele și nu veți păți nimic. Se face doar un control, iar voi trebuie să arătați actele.“ Bătrînul zîmbea, însă nu putea deloc să-mi ascundă frica ce-o avea. Prin zîmbetul lui încerca doar să nu creeze o stare de panică.
... După anunțul bătrînului, mă uit în colțul din stînga amvonului. Văd că intră pe ușa din colț doi polițiști ce îmbrăcau uniformă nazistă. Cînd văd că cei doi polițiști intră în Adunare, încep și eu a mă întreba, însă fără a fi agitat:-„Eu nu port deloc actele la mine, cum să le dau actele la control? Le voi spune că am actele acasă, mi le-a făcut tata recent. Am și mutația făcută. Stai, dacă au expirat cele trei luni? Nu, nu are cum, pentru că mi-a făcut tata recent actele. În fond, ce mi se poate întîmpla? Le plătesc o amendă lor, doar acasă e foarte aproape și actele sunt la tata.“
...După toate gîndurile acestea, mi se pune în față un bagaj mare și mi se spune:-„Trebuie să te uiți în bagajul acesta. Tot ce vezi că îți aparține, orice lucru vezi că-i al tău, îl pui deoparte.” Încep a cotrobăi printre lucruri. Din prima zăresc acolo borseta mea (exact cum e ea în realitate, chiar și din punctul de vedere al mărimii, culorii; o folosesc atunci cînd călătoresc...pentru a-mi pune lucrurile necesare pentru propria igienă) și o pun deoparte. Pentru a-mi fi mai ușoară căutarea, întorc bagajul cu gura în jos și încep a răsturna toate lucrurile din el. Printre lucrurile de acolo (o grămadă de lucruri pentru fardat, rujat, creme, jucarii pentru copii, de plastic și cu biluțe mici în interior; jucării pentru cei mici de tot, special fabricate pentru a zăngăni) găsesc o baterie verde, fix ca cea pe care o cumpăr eu în realitate. Pun deoparte bateria. :-„Mai insistă în căutări, nu te opri! Poate găsești actele... îmi spune o voce.“ Continuu a căuta, însă nu mai găsesc nimic altceva care să fie un obiect personal. Pun bateria în borsetă și spun că doar atît am găsit printre lucrurile puse în față. Bagajul meu era foarte ușor. Lucrurile din acel bagaj mare erau ale tuturor celor prezenți în acea Adunare.
...După aceasta, ridic privirile. Mulți din cei care umpluseră sala nu mai erau prezenți. Nici ruda mea îmbracată cît se poate de lumesc. Între cei rămași și mine apăruse un gărduleț de lemn, frumos lucrat, finisat. Se putea vedea dincolo de el. Era și un culoar prin care și ei și eu puteam trece într-o parte sau alta. Eu eram singur în partea din spate, în despărțitura nou creată. Cei din fața mea se înghesuiau unul în altul, exact cum oile reacționează cînd simt un pericol...(se îngrămădesc unele în altele). Respectivii oameni își spuneau unii altora, cu un zîmbet la fel ca al pastorului în momentul anunțului oficial cum că a venit poliția pentru control. Zîmbetul lor nu ascundea deloc îngrijorarea mare din interiorul lor. Rosteau printre ei niște cuvinte:-„Am acte aici, nu locuiesc ilegal. Totul e legal. N-are ce să-mi facă!“ Expresia fețelor de acolo arăta disperare. Exact ca atunci cînd cineva aștepta moartea după ce sentința a fost dată. După această sentință se așteaptă o izbăvire. Cei de acolo o așteptau prin documentele deținute.
…În fața mea, dincolo de gard, pe ultimul rînd din acea sală (primul rînd din fața mea, de dincolo de gardul ce ne delimita destul de transparent), observ o fată în jurul vîrstei de 25-30 de ani. Avea o deficiență în vorbire. A rostit niște cuvinte. Ceea ce țin eu minte e că le-a rostit spre slava Domnului, chiar dacă s-a chinuit un pic să le rostească. Avea un defect în vorbire, asta neîmiedicînd-o să-I dea slavă Domnului. Această fată era între două femei mai în vîrstă. Una dintre acele femei cu siguranță era cea care avea grijă de fată pentru că i-a spus celeilalte:-“Ce spui, arată bine, nu? I-am dat apă, mîncare; am avut grijă de ea.”
… Singurii care eram liniștiți, deloc panicați, din acea sală…eram doar eu și fata cu defect în vorbire. Nimeni nu vroia să treacă în perimetrul unde eram eu, deși vedeau că-s foarte liniștit, fără nici un pic de frică.
… În tot timpul acesta, nimeni nu m-a băgat în seamă, nici măcar cînd era vizibil că făceam curățenie cu mătura . Odată ce m-am așezat pe scaunul din rîndul fraților, nu m-am mai dezlipit de acel loc. Am tăcut mai mereu, fără a deranja pe nimeni sau a intra în vorbă neîntrebat.
… Mă trezesc duminică dimineața…
Înainte de a scrie prima dată visul, m-am rugat Domnului să mă ajute să scriu visul exact așa cum a fost și să-mi descopere ce vrea să însemne totul. Eu m-am născut într-o familie de pocăiți, dus la binecuvîntare. Mai tîrziu, la liceu, am intrat într-un anturaj destul de necreștin. În vacanța de după primul an de facultate, în timp ce eram cu o parte din anturajul meu, Domnul mi-a trasat o linie în calea drumului meu păcătos. Au urmat cinci ani de suferință, prin spitale, policlinici și acasă. Am chinuit mult, însă totul a fost spre întoarcerea mea la Domnul. Îi mulțumesc și-I dau slavă pentru că nu m-a lăsat să-mi continuu parcursul meu păcătos. După acești cinci ani de chinuri, am luat botezul prin mila și îndurarea Lui. De aici reiese începutul visului. Pereții din Adunare, foarte clar reprezintă starea fraților și cea a surorilor din biserica zilelor noastre. Ruda apropiată reprezintă chipul veacului acestuia ce a intrat în biserică și nu a deranjat pe nimeni. Corul acela ce nu avea nimic spiritual decît muzică profesionistă---reprezintă pe ce se axează muzica din biserica de azi: în primul rînd se urmărește profesionalismul, planul spiritual fiind lăsat pe locul secund. Mirele și mireasa tip păpuși, reprezintă o biserică a Domnului (Mireasa) ce așteaptă la nuntă Mirele într-un mod foarte artificial și superficial. Nimic viu, nimic natural, numai superficialitate. Bătrînul reprezintă bătrînii Adunării ce au adormit în neveghere, crezînd că merg într-o direcție bună. Polițiștii naziști și amenda reprezintă prigoana. Bagajul mare de obiecte arată care sunt lucrurile purtate zilnic de cei din biserica zilelor noastre. Obiectele cosmetice ne arată ce se urmărește în biserica zilelor noastre:- exteriorul trebuie să arate excepțional, interiorul fiind lăsat undeva pe un plan mai secundar. Jucăriile zăngănitoare pentru copii arată că mulți „zăngăne“ pentru niște fleacuri, lucruri copilărești. Mulți își pierd dragostea față de ceilalți pentru lucruri minore :1 Corinteni 13: 1
| | „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.” |
Ceea ce vrea Domnul să adunăm în bagajul nostru, cel al frumuseții, e împletitura dintre credință (bateria) și dragoste. Doar prin credință avem biruință. Restul de înfrumusețări exterioare sunt inutile. Estetica plăcută Domnului e înaintarea prin credință, purtînd în noi multă dragoste.
Toți trebuie să fim conștienți că actele noastre sunt Acasă la Tatăl nostru, scrise într-un document central ce se cheamă Cartea Vieții. De va veni cineva să ne întrebe de documentele noastre pe pămînt, de va fi prigoană (amenda) să nu ne temem și nici să nu fie vreo problemă în a o plăti chiar cu prețul vieții. În aceste condiții, Acasă, locul pregătit de Tatăl, va fi foarte aproape.
Fata de pe ultima bancă, cu defect în vorbire, e reprezentată de unele versete din Biblie, rostite de Mîntuitor: Matei 25:
| Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. | |
| Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; | |
| am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” | |
| Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? |
| Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? | |
| Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” |
| Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” | |
| Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! | |
| Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; | |
| am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” |
| Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” | |
| Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” | |
| Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” | |
La fel de bine, poate fi ca o mărturie pentru oricare dintre noi. Mulți, cu diferite defecte, dureri și boli, laudă pe Cel Preasfânt și-I mulțumesc necontenit pentru Harul Său, pentru dragostea Sa nemărginită… ...Pe cînd noi, deseori nu ne oprim o clipă pentru a-I mulțumi pentru binecuvîntările ce ne înconjoară, pentru sănătatea din trup, pentru bunătatea Divină...și pentru cîte alte lucruri!!!!?
Visul acesta e la fel de valabil și pentru mine. Se poate prea bine lua și în particular, ori de cîte ori cînt, mă rog și merg la Adunare formal. ..ori de cîte ori răspund celor din jur cu altceva și nu cu dragoste.. ori de cîte ori stîrnesc poftele firii. Mă rog la Domnul să se îndure și să aibă milă de noi; să ne întărească în credință pentru a plăti orice amendă! Dragostea să nu lipsească din noi și să fim conștienți că izbăvirea ne-o dă doar Domnul! Tot El să ne ajute să curățăm locurile deficitare din compartimentele vieții noastre. Bagajul nostru să conțină doar bateria credinței, iar dragostea să fie în noi mereu! Ținta noastră să fie Dumnezeu, căci doar de acolo ne vine biruința… Domnul să ne ajute ca acest vis să fie pentru mine și cei ce vor citi un îndemn la pocăință.. Pînă și sfinții, de-s sfinți, trebuie să se sfințească. Să căutăm scăpare și adăpost la Domnul.. Voi încheia cu cîteva versete:
| Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui | |
| Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. |
| Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. |
Domnul să ne ajute să fim împlinitori ai Cuvîntului, nu doar ascultători!
Harul și pacea Domnului Isus să fie cu voi toți! Amin!
[visul unui frate in Domnul Isus]
No comments:
Post a Comment