Matei III - Studiu
Versetul Cinci - Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el;
Din Iosua 15:61-62, vedem că în pustie erau cetăți, orașe, sate și, automat, oameni. Însă, Biblia ne arată clar că Ioan botezătorul trăia în pustie, în sălbăticie, nici măcar într-un oraș, sat sau într-o oarecare casă, din vreun ținut locuit. Vedem că modul său de trai era unul cât se poate de simplu, cât mai pustiu față de ce însemna acea lume. Se presupune că Ioan botezătorul era în centru, între Nazaret (Galileea) și Ierusalim. Am căutat să aflu cât mai exact unde făcea botezul Ioan. Ioan era poziționat undeva între Ierusalim și Galilea, pentru că prin acea zonă trece Iordanul. Se poate lua în considerare și faptul că Ioan a ales să fie în centru, lucru ce i-a determinat pe mulți să vină pentru a se boteza. E interesant și vă fac o invitație la imaginație: toți se strângeau și veneau spre el, ca-ntr-o ecuație în lanț… Trebuie să analizăm cum se răspândea Adevărul Lui Dumnezeu. Oamenii dornici de a se boteza veneau din depărtări. Cuvântul îi strângea pe oameni aproape. Era ca un cerc și fiecare venea la centrul cercului, la sursă... În acest mod lucra Dumnezeu, ca oamenii să vină la Ioan pentru a se boteza și a se pocăi.
Deseori, facem compromisuri, facem pași spre lume, spre ce este firesc, crezând și sperând să-i atragem pe oameni la Dumnezeu, la Lumină, în așa fel ca ei să fie pustii față de tot ce este rău. Totuși, Dumnezeu, prin Ioan ne dă o pildă. De multe ori, însăși Biblia ne învață: nu te duce în lume, nu trebuie să faci pași în lume, în fire. Ca ei să vadă ce este bine, nu trebuie să iei o formă lumească pentru a aduce suflete la Lumină. E o concepție prin care se înșală mulți dintre noi, mai ales cei care predică sau care conduc bisericile noastre. Se merge pe direcția compromisurilor, crezând că putem aduce prin fire oameni la Dumnezeu. Un lucru este destul de clar: ne înșelăm dacă vom crede că oamenii pot fi aduși la Lumină, folosindu-ne de întuneric. Cum întunericul și Lumina nu pot conviețui, la fel de bine întunericul nu-i va veni în ajutor Luminii, ca oamenii să traiască în Ea. Astfel, zicem că Cuvântul n-are Putere în a face ca ei să se întoarcă la Dumnezeu în totalitate. Oare ce zicem când nu mergem după Cuvânt? Oare nu exclamăm un lucru, exclamând despre Cuvântul Lui că ar fi insuficient... că duce lipsă de bogății, duce lipsă de Putere ca să-i aducă pe oameni la Dumnezeu? Orice am dori să spunem acum, un lucru e cert: Domnul Isus n-a mers să cerșească la lume prin fire, nu a lingușit și nu a gâdilat firea, ci, de multe ori, sta, se ruga și, dis-de-dimineață, veneau noroadele la El. La fel și cu Ioan... el rămânea în pustie. El rămânea în același mod de viață, predicând același lucru, neschimbat… până la urmă, vedem că Ioan n-a făcut nici un compromis față de nimeni. A făcut totul fără părtinire, cu lepădare de sine. Mesajul lui Ioan era unul foarte puternic. Era atât de clar; el proclama că viața Lui simplă, dar cu Dumnezeu, dăruie mai multă împlinire și bucurie decât a lor. Viața Lui cu Dumnezeu era de ajuns. Nu avea nevoie de nimic altceva, ci doar de Dumnezeu. Nu avea nevoie de alte lucruri firești ca refugii, ci Dumnezeu îi da odihnă și înviorare sufletului său. Ce le zicem noi, în primul rând, celor din jurul nostru; ce proclamăm prin modul nostru de viață? Le zicem noi celor din jur că Dumnezeu, Domnul Isus este Izvorul Vieții? Le zicem noi că doar în El ne săturăm pe deplin, că doar la EL găsim împlinire sau arătăm că mai avem nevoie de anumite eliberări, refugii... de anumite lucruri firești și nu ne satură cu adevărat Domnul Isus? Ce văd ei la noi? Ne adăpăm în totul de la Duhul Sfânt sau ne mai hrănim cu firea? ...Dacă Dumnezeu, Domnul Isus, Duhul Sfânt e de ajuns pentru oricine ca să fie săturat și împlinit pe deplin, de ce mai facem compromisuri firești ca să-i atragem pe oameni la Dumnezeu? Oare de ce nu învățăm noi cum a lucrat Dumnezeu prin Ioan? De ce nu vedem că lui Ioan nu i-a fost frică să-L proclame pe Dumnezeu ca fiind de ajuns; că Domnul Isus te satură și nu ai nevoie de nimic altceva. Acest mesaj a fost de ajuns ca să-i atragă pe oameni la Dumnezeu. În multe locuri, Biblia ne învață cum să-i aduci pe oameni la Dumnezeu cu adevărat. Trebuie să fii o Lumină... și numai așa poți să-i împaci pe oameni cu Domnul Dumnezeu; numai dacă Domnul Isus trăiește prin tine; numai dacă împlinești Cuvântul. De aceea, n-ai cum prin întuneric să-i aduci pe oameni la Lumină. Pur și simplu n-ai cum să-i aduci prin păcate (sau printr-o trăire în păcate) pe oameni la Dumnezeu. Să învățăm de la Domnul Isus, de la Ioan botezătorul că lumea a fost atrasă la ei pentru că au avut o învățătură sănătoasă și plină de putere. Însă, pentru aceasta, Ioan a fost pustiu de tot ce este lumesc. De aceea, la fel și Domnul Isus lasă ca în viețile noastre să fie pustietate față de lume; ca oamenii să vadă cum e să înlocuiești gunoiul din lumea aceasta cu bogății spirituale; cu bogății în Duhul Sfânt, în Domnul Isus, de la Dumnezeu! Ioan botezătorul și-a ținut locul lui și nu a făcut compromisuri față de nimeni, ci a păstrat Adevărul așa cum este, fără compromisuri față de Dumnezeu. De aceea, trebuie și noi să păstrăm Cuvântul neschimbat, clar, simplu și profund! Domnul să ne ajute să fim fără compromisuri față de Cuvânt. Numai așa putem să avem o Cunună, cu siguranță pregătită de Dumnezeu.
No comments:
Post a Comment